Un studiu derulat de o echipă de cercetători de la Universitatea Carolinei de Nord din Chapel Hill demonstrează ipoteza conform căreia creșterea excesivă a amigdalei cerebrale în primul an de viață la bebeluși poate prezice dezvoltarea autismului.
Amigdala este o structură complexă de celule din sistemul limbic, care joacă un rol important în modul în care animalele sau oamenii evaluează și răspund la amenințările din mediul lor. Sarcina sa principală este de a regla emoțiile, cum ar fi frica și agresivitatea.
Experimentele anterioare în care amigdala era stimulată electric au arătat că animalele pe care s-au făcut testele manifestau un comportament agresiv. De asemenea, despre amigdală se crede că joacă un rol crucial atunci când este vorba de dificultăți privind comportamentul social, care se observă frecvent în autism.
Este cunoscut de mult timp faptul că amigdala are o mărime anormală în cazul copiilor cu autism, fiind mai mare decât în cazul copiilor care nu suferă de această boală, însă nu era cunoscută perioada în care aceasta începea să crească în mărime. Cercetătorii au folosit imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) pentru a demonstra că amigdala crește rapid între primele 6-12 luni de viață.
În noul studiu, cercetătorii au scanat creierele a peste 400 de sugari, dintre care 270 care aveau un risc mai mare de a dezvolta autism, deoarece aveau un frate mai mare cu această afecțiune; 109 sugari cu dezvoltare tipică; și 29 de sugari cu sindromul X fragil, o tulburare genetică care provoacă dizabilități de dezvoltare și intelectuale. Copiii au fost supuși scanărilor RMN la vârsta de 6 luni, 12 luni și 24 de luni. Până la vârsta de 24 de luni, 58 (sau aproximativ 21%) dintre copiii cu risc au fost diagnosticați cu ASD.
Cercetătorii au descoperit că la vârsta de 6 luni, toți copiii aveau amigdale de dimensiuni similare. Dar la 12 luni, copiii care mai târziu aveau să dezvolte autism aveau amigdale mărite în comparație cu copiii care nu au dezvoltat autism și cu cei cu sindromul X fragil. În plus, cei cu cea mai rapidă rată de creștere a amigdalei au avut cele mai severe simptome de autism.
Numeroase studii anterioare au arătat că sugarii care dezvoltă autism au probleme cu procesarea informațiilor vizuale și senzoriale. Echipa de cercetători emite ipoteza conform căreia aceste probleme pot provoca un stres semnificativ amigdalei, care ar putea cauza creșterea excesivă a acesteia și ar putea avea legătură cu stresul cronic, depresia și anxietatea.
Dr. Joseph Piven, profesor de psihiatrie și pediatrie la UNC-Chapel Hill și autorul principal al studiului, a spus că rezultatele sugerează că cel mai bun moment pentru a începe intervențiile și pentru a oferi copiilor care sunt susceptibili de a dezvolta autism sprijinul necesar poate fi primul an de viață. El a subliniat importanța concentrării asupra intervenției pre-simptomatice pentru a îmbunătăți procesarea vizuală și senzorială înainte de a începe să apară alte simptome.
Articol de Izabela Constantin
