Unii copii își asumă riscuri, alții tind să se joace în siguranță. Aceste diferențe se bazează pur și simplu pe personalitate sau mediile în care cresc copiii.
Un nou studiu al cercetătorilor de la Laboratorul de Dezvoltare și Învățare Socială al Universității din Boston arată că copiii din medii socio-economice variate iau decizii diferite atunci când sunt plasați în aceeași situație riscantă.
În timp ce psihologii au teoretizat că averea și statutul social al părinților pot influența preferințele de risc ale copiilor lor, acest studiu oferă primele dovezi experimentale care susțin această presupunere, spune Peter Blake, coautor al studiului și Profesor Asociat de Psihologie al Colegiului de Arte și Științe al BU.
Descoperirile au fost publicate săptămâna aceasta în jurnalul Proceedings of the Royal Society B.
„Sper că acest studiu precum și alte studii viitoare ale laboratorului nostru și ale altor cercetători vor schimba perspectivele”, declară Blake.
Cercetarea oferă dovezi că deciziile riscante în copilărie nu reflectă întotdeauna o judecată slabă sau o lipsă de autocontrol, spune el.
Copiii pot alege în mod rațional riscul atunci când are sens în mediul lor și evită riscul atunci când nu are sens.
Blake speră că părinții şi profesorii care văd un copil făcând alegeri riscante se vor gândi și vor lua în calcul că astfel de decizii ar putea avea sens, având în vedere circumstanțele copilului.
Premisa din spatele cercetării lui Blake, cunoscută sub numele de teoria sensibilității la riscul de dezvoltare, este extrasă din observațiile despre modul în care se comportă animalele în situațiile privind hrănirea. Teoria propune ca organismele în curs de dezvoltare să învețe să utilizeze diferite strategii de risc bazate pe disponibilitatea resurselor și amploarea nevoilor lor. O vulpe bine hrănită, de exemplu, este puțin probabil să rişte să intre pe un teritoriu periculos pentru o masă copioasă, atunci când o cantitate mică de hrană este disponibilă cu ușurință. O vulpe înfometată, totuși, este mai probabil să își asume riscul pentru o cină mare.
Pentru a testa aplicațiile umane ale acestei teorii, Blake și coautorul său, Teresa Harvey, au construit un experiment pentru a vedea dacă preferințele de risc ale copiilor ar varia în funcție de statutul lor socio-economic și de mărimea recompenselor oferite.
Zeci de copii cu vârste cuprinse între 4 și 10 ani au participat la studiu, care a fost efectuat în mai multe locuri din Greater Boston, inclusiv Muzeul Științei. Fiecare copil a avut posibilitatea de a alege să accepte un anumit număr de autocolante sau să învârtă o roată cu o șansă de 50/50% de a obține și mai multe autocolante sau nimic.
După câteva runde de antrenament ușoare în care s-au asigurat că participanții înțeleg sarcina, copiilor li s-au oferit alegeri mai dificile, inclusiv o opțiune de recompensă mare (păstrați patru autocolante sau rotiți pentru a avea șansa de a obține opt autocolante sau niciunul) și o opțiune de recompensă mică (păstrați două autocolante sau rotiți pentru a avea șansa de a obține patru autocolante sau niciunul).
În timp ce copiii au participat la experiment, părinții lor au completat formulare demografice care includeau întrebări despre nivelul de educație și venitul părinților. Când cercetătorii și-au analizat datele, ei au descoperit că copiii din familii cu statut socio-economic mai scăzut erau mai predispuși să-și asume riscul și să învârtă roata în procesul cu recompense mari decât copiii din familii cu statut mai înalt. Statutul socio-economic nu a făcut nici o diferență semnificativă în procesul cu recompense mici.
„Copiii cu statut socio-economic mai scăzut, au urmat modelul prezis de teorie”, spune Blake. „S-au comportat ca vulpea flămândă. Era mai probabil să-și asume riscul de a obține o recompensă mai mare, iar când a venit vorba de o recompensă cu valoare mai mică, au ales o varianta sigură pentru a obține ceva.” a adaugat el.
Studiul a mai arătat că băieții au mai multe șanse decât fetele să ia decizii riscante, dar diferențele de gen nu au afectat modelele socio-economice de care erau interesați cercetătorii.
Studiul nu a arătat diferențe bazate pe vârstă în preferințele de risc.
Blake spune că încearcă să recruteze mai multe familii din partea inferioară a claselor socio-economice (majoritatea familiilor participante erau bine educate, cu venituri mari) astfel încât să poată relua experimentul cu rezultate mai bune.
Învârtirea roților pentru a câștiga autocolante nu este un scenariu obișnuit pentru copii, iar Blake spune că rezultatele cercetării sale s-ar putea să nu se aplice în orice situație. Dacă un copil alege să-și asume riscul, de exemplu, să sară dintr-un leagăn în timpul pauzei, spune el, o astfel de decizie implică factori suplimentari, cum ar fi presiunea colegilor, de care experimentele sale nu au fost concepute să țină seama.
Dar Blake crede că descoperirile sale ajută la explicarea unor alegeri pe care le fac copiii de vârstă școlară în viața lor de zi cu zi.
Un copil poate risca să-i dea unui coleg de clasă o parte din sandvișul lui, de exemplu, în speranța de a construi o prietenie utilă.
De asemenea, copiii decid cât timp și efort să investească în diverse activități.
„Le spui că a-și face temele are un câștig pe termen lung” spune Blake.
„Acesta este efortul pe care trebuie să-l depună chiar acum, spre deosebire de a ieși la joacă cu prietenii lor. Deci, ei trebuie să ia decizii cu privire la existenţa unei răsplate imediate care ar putea fi o alegere mai ușoară față de ceva care poate sau nu funcționa pe termen lung. ” a adaugat el.
Articol de Răzvan Lupu