Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în 2019, diabetul a provocat 1,5 milioane de decese în întreaga lume. Peste 95% dintre persoanele cu diabet, au diabet de tip 2, cauzat de un stil de viață foarte sedentar și o dietă bogată caloric.
Diabetul de tip 2 rezultă dintr-o disfuncție a celulelor beta pancreatice, care sunt responsabile de secreția de insulină. Acest lucru afectează reglarea nivelului de zahăr din sânge și poate duce la complicații grave ale inimii, ochilor și rinichilor. Oamenii de știință au ajuns la concluzia că nivelurile ridicate de zahăr din sânge dăunează celulelor beta din pancreas – celulele care produc insulină – dar rolul pe care îl joacă grăsimea este mai controversat.
În urma publicării rezultatelor unui nou studiu condus de oamenii de știință de la Centrul Medical al Universității din Geneva, publicat în revista Diabetologia, aflăm că depozitele de grăsime din pancreas pot ajuta la menținerea secreției de insulină și pot încetini apariția diabetului.
Pentru a diferenția efectele pe care le au grăsimile de efectele cauzate de zahăr, oamenii de știință au expus celulele beta umane și de la șobolani la un exces de zahăr, de grăsime și apoi la combinația celor două. Toxicitatea zahărului a fost confirmată pentru prima cohortă: celulele beta expuse la niveluri ridicate de zahăr au secretat mult mai puțină insulină decât în mod normal.
„Când celulele sunt expuse atât la prea mult zahăr, cât și la prea multă grăsime, ele stochează grăsimea sub formă de picături în așteptarea vremurilor mai puțin prospere”, explică Lucie Oberhauser, cercetător în cadrul Departamentului de Fiziologie Celulară și Metabolism din cadrul Facultății de Medicină UNIGE și primul autor al studiului. „În mod surprinzător, am arătat că acest stoc de grăsime, în loc să înrăutățească situația, permite restabilirea secreției de insulină la niveluri aproape normale”, adaugă ea.
Analizând în continuare schimbările celulare din studiu, cercetătorii au descoperit că picăturile de grăsime nu erau rezerve statice, ci erau locul unui ciclu dinamic de stocare și mobilizare. Și datorită acestor molecule de grăsime eliberate, celulele beta se adaptează la excesul de zahăr și mențin o secreție de insulină aproape normală.
„Această eliberare de grăsime nu este cu adevărat o problemă atâta timp cât organismul o folosește ca sursă de energie”, spune Pierre Maechler, co-autor al studiului. „Pentru a evita dezvoltarea diabetului, este important să oferim acestui ciclu benefic șansa de a fi activ, de exemplu prin menținerea unei activități fizice regulate”.
Beneficiile acestui ciclu au devenit evidente în perioadele în care celulele nu mai aveau surse ample de energie. „Aceste condiții asemănătoare postului au indus mobilizarea grăsimilor care au susținut secreția de insulină”, a declarat Maechler. „Cu alte cuvinte, întregul ciclu de stocare a grăsimilor (supranutriție) urmat de mobilizarea grăsimilor (post) este necesar pentru mecanismul descoperit în studiul nostru.”
Înțelegem așadar din rezultatele acestui studiu că practicarea postului poate fi utilă în evitarea apariției diabetului de tip 2, fie putem evita gustările dintre mese.
Articol de Izabela Constantin
