Reziliența poate fi învățată și chiar întărită, potrivit unui nou studiu efectuat pe șoareci de către o echipă de cercetători de la Princeton Neuroscience Institute. Descoperirile indică faptul că activarea dopaminei ar putea crește reziliența.
În cadrul studiului, oamenii de știință au plasat șoareci mici în imediata apropiere unor șoareci mai mari și agresivi. Ei au descoperit că un comportament defensiv a prezis capacitatea șoarecilor de a fi rezilienți după evenimentul stresant. În plus, au realizat că prin activarea dopaminei în timp ce șoarecii au ripostat, le-ar putea fi întărită și mai mult reziliența.
„Se întorceau înapoi spre agresor, își aruncau labele, săreau peste el și pur și simplu nu renunțau. M-am gândit că se întâmplă ceva în creierul acestora, care este foarte interesant și ar putea fi cheia rezilienței”, a spus Lindsay Willmore, autorul principal al lucrării.
În cadrul studiului, cercetătorii au măsurat reziliența prin monitorizarea comportamentelor șoarecilor în cele 10 zile în care au susținut atacuri din partea agresorului. Șoarecii care au avut tendința să nu se apere au ajuns să manifeste comportamente asemănătoare depresiei, cum ar fi evitarea socială în urma evenimentului stresant. Între timp, șoarecii care au ripostat au arătat o reziliență mai mare.
Prin creșterea dopaminei în timp ce șoarecii ripostau, cercetătorii au descoperit că șoarecii devin și mai rezilienți. Pe de altă parte, stimularea dopaminei în timpul comportamentului de evitare nu a făcut șoarecii mai rezilienți.
„Este un mediu complicat în care un șoarece mic trebuie să decidă ce să facă în jurul unui șoarece agresor. Decizia pe care o ia are consecințe profunde asupra modului în care se termină confruntarea”, a spus Ilana Witten, profesor de neuroștiință și autor al studiului.
„Și mai strâns legată de rezilență este cantitatea de dopamină pe care o aveau animalele în sistemul lor de recompensă până în momentul în care au început să se apere. Asta a fost cu adevărat interesant pentru mine – că un animal care nu doar ripostează, ci este recompensat pentru că a ripostat, este cel care devine rezilient.”, a spus Ilana Witten.
În cadrul studiului, cercetătorii au pus un șoarece mai mic într-o cușcă cu un șoarece mai mare și mai agresiv, care de obicei l-ar ataca pe cel mai mic. După aceea, cei doi șoareci au rămas în incintă, dar de data aceasta separați de un perete, astfel încât să nu poată interacționa fizic.
„Sunt foarte interesată de întrebarea dacă putem preda reziliența”, a spus Annegret Falkner, profesor de neuroștiință și autor al lucrării. Seria de experimente efectuate de echipă sugerează că răspunsul a fost pozitiv, că șoarecii ar putea fi împinși să îndeplinească comportamente reziliente.
Cercetătorii au început proiectul înainte de declanșarea pandemiei de COVID-19, iar Falkner a spus că de când a început pandemia, s-a gândit mai mult ca niciodată la reziliență. „Trebuie să ne gândim la modalități de a ajuta oamenii care par a fi mai susceptibili să facă față stresului lumii”.
Pe măsură ce cercetătorii își continuă studiile asupra rezilienței, ei speră că în viitor rezultatele cercetărilor să poată fi aplicate pentru sănătatea umană. De exemplu, dispozitivele precum ceasurile inteligente ar putea oferi feedback în timp real despre obiceiurile bune pentru a promova mecanisme sănătoase precum reziliența. „Informațiile despre interacțiunile noastre dinamice cu mediul vor fi utile pentru a ne urmări obiceiurile care ar putea fi utile sau dăunătoare”, a concluzionat Willmore.
Studiul a fost publicat în revista Nature.
Articol de Cristina Zarioiu