O nouă cercetare oferă perspective fascinante asupra efectelor poluării fonice umane asupra lumii naturale.
Poluarea fonică este un nivel de zgomot dăunător sau enervant. Aceasta reprezintă orice sunet nedorit sau deranjant. Poluarea fonică afectează zilnic milioane de oameni, însă efectele acesteia se resimt și asupra plantelor și animalelor. Problemele de sănătate cauzate de poluarea fonică devin prezente atât pentru oameni, cât și pentru animalele sălbatice. Poluarea fonică include sunetele puternice care sunt emanate de la concrete/petreceri, trafic,construcții etc. Aceste zgomote puternice pot provoca pierderea auzului, stres și hipertensiune arterială.
Studiile tind să măsoare cât de puternic este un zgomot în decibeli (dB). Decibelii sunt ușor de măsurat cu un dispozitiv portabil și formează baza ghidurilor pentru sănătatea umană. Cu toate acestea, tipul sursei de zgomot, frecvența (înălțimea), viteza și durata pot afecta, de asemenea, modul în care zgomotul este experimentat de un ascultător.
Maimuțele au abilități auditive similare cu oamenii, dar restul regnului animal percepe zgomotul foarte diferit. Auzul variază de la ultrasunete de foarte înaltă frecvență (>20.000 Hz) la lilieci și delfini până la infrasunete cu frecvență foarte joasă (<20 Hz) la elefanți. Intervalul de auz uman este între ultrasunete și infrasunete. Unele nevertebrate, cum ar fi păianjenii de vânătoare, detectează sunetul din vibrațiile cu firele de păr minuscule ale picioarelor. Este greu de spus cât de sensibil este un animal la zgomot, dar cel mai important lucru nu este dacă frecvența de percepere a animalului este mare sau scăzută, ci dacă zgomotul din mediul său se află în intervalul de auz.
Deoarece zgomotul puternic poate deteriora permanent auzul rozătoarelor de laborator, putem presupune că această expunere este dureroasă, deoarece șoarecii expuși la zgomot puternic se comportă diferit cu și fără medicamente pentru durere. Descoperirile din studiile de laborator la rozătoare pot fi generalizate la alte mamifere, dar există diferențe cunoscute în capacitatea de auz între diferite animale.
Animalele sălbatice se confruntă cu stres cronic, probleme de fertilitate și își schimbă rutele de migrație ca răspuns la zgomot. Animalele de companie sunt adesea expuse la niveluri ridicate de zgomot indus de om din care nu pot scăpa.
Cercetările arată că zgomotul provoacă durere, frică și probleme cognitive la animalele de companie. De exemplu, la pești, vibrațiile cauzate de zgomotul excesiv pot deteriora vezica natatoare, afectându-le auzul și flotabilitatea. Durerea și frica sunt indicatori puternici ai stării de bine scăzute.
Zgomotele (vibrațiile) inaudibile pot, de asemenea, răni animalele prin scuturarea fizică a părților interne ale corpului. Animalele de fermă experimentează niveluri ridicate de vibrații în timpul transportului.
Un eveniment zgomotos, cum ar fi un festival de muzică local sau condiții meteorologice extreme, poate declanșa frică prelungită la animale. Legătura dintre zgomot și frică a fost studiată la câini folosind înregistrări de furtună. Afectând până la 50% dintre câinii domestici, acest tip de sensibilitate la zgomot este declanșat de sunete neașteptate.
Primatele, păsările și broaștele se pot adapta la mediile zgomotoase pe termen scurt prin vocalizarea mai ridicată, similar cu ridicarea vocii la petrecerile zgomotoase. Cu toate acestea, consecințele pe termen lung ale animalelor care trebuie să-și schimbe metodele de comunicare nu au fost studiate.
Pentru a îmbunătăți starea animalelor de companie, este bine de știut că undele sonore pot fi blocate și respinse prin materiale precum beton, metal și sticlă, înrăutățind zgomotul.
În timpul evenimentelor zgomotoase, cum ar fi furtunile și artificiile, putem proteja animalele de companie oferindu-le zone suplimentare pentru a scăpa de zgomot. Unele tipuri de mobilier moale, cum ar fi pernele sau păturile ajută la absorbția sunetelor.
Animalele nu au capacitatea de a comunica posibilele probleme pe care le întâmpină. Tocmai din acest motiv, este de datoria noastră, a oamenilor, să încercăm să protejăm celelalte specii cu care conviețuim.
Articol de Izabela Constantin
