Cercetătorii de la Universitatea Rice au folosit corpurile unor păianjeni pentru a crea mecanisme de prindere asemănătoare unor gheare minuscule.
Oamenii de știință au transformat păianjenii morți în „gheare mecanice” perfecte pentru a se amesteca în mediul lor natural pentru a ridica obiecte, cum ar fi alte insecte, care le depășesc ca greutate.
Spre deosebire de mamifere, care își mișcă membrele prin extinderea și contractarea mușchilor opuși, păianjenii își mișcă picioarele prin presiune hidraulică. Mai exact, ei au o „camera prosoma” situată în apropierea capului lor, care trimite sânge la picioare pe măsură ce se contractă – acest lucru determină întinderea picioarelor. Când presiunea este eliberată, picioarele se închid înapoi.
Condus de Ch. Prof. Daniel Preston și studenta absolventă Faye Yap, o echipă de la Universitatea Texas Rice și-au propus să vadă dacă ar putea declanșa manual astfel de mișcări la păianjenii lupi morți. Oamenii de știință au numit domeniul de studiu „necrobotică”.
Procesul începe prin eutanasierea unui păianjen, după care se introduce un ac în camera sa prozomală. Mai departe se adaugă o picătură de lipici în punctul de inserare pentru a menține acul pe loc.
Folosind o seringă atașată la acest ac, o cantitate mică de aer este împinsă ulterior în cameră, determinând deschiderea picioarelor. Pe măsură ce aerul este tras înapoi din cameră, picioarele se închid. În testele efectuate până acum, prinderile necrobotice pe bază de păianjen au reușit să ridice peste 130% din greutatea corporală a păianjenului.
Potrivit cercetătorilor, o singură carcasă de păianjen durează aproximativ 1.000 de cicluri de deschidere/închidere înainte ca țesuturile sale să înceapă să se descompună. În continuare se dorește adăugarea unui strat de polimer pentru a crește longevitatea.
Pe lângă faptul că sunt un subiect destul de înfiorător de studiu științific, mecanica necrobotică poate avea câteva utilizări practice.
„Există o mulțime de sarcini de alegere și plasare pe care le putem analiza, sarcini repetitive, cum ar fi sortarea sau mutarea obiectelor la aceste scale mici și poate chiar lucruri precum asamblarea microelectronicilor”, a spus Daniel Preston, unul dintre autorii principali. „De asemenea, păianjenii înșiși sunt biodegradabili. Deci nu introducem un flux mare de deșeuri, care poate fi o problemă cu componentele mai tradiționale.”
Articol de Izabela Constantin