De la anxietate la provocare, de la entuziasm și nerăbdare până la așteptarea interminabilă a curierilor, cadourile ne poartă printr-un roller coaster emoțional de la idee până la materializare.
Este inevitabil ca în această perioadă să nu ne întrebăm de ce complicăm ceva atât de simplu. Ce rost au toate acestea și dacă nu cumva trebuia să fie despre timpul de calitate, familie și prieteni. Un lucru este cert, ceva ne face să alergăm în fiecare an și nu este doar tradiția.
Altfel de cadouri. Inelul Kula
În timpul muncii sale de teren în Papua Noua Guinee, antropologul Bronislaw Malinowski a documentat o tradiție elaborată practicată de poporul Massim. Aceste comunități insulare mențineau un sistem ceremonial complex de schimb care se învârtea în jurul dăruirii colierelor și a brățărilor din scoici. Fiecare cadou a trecut mai întâi între locuitorii insulei și apoi a călătorit între insule într-un cerc care a devenit cunoscut sub numele de „Inelul Kula”.
Aceste artefacte nu aveau utilitate practică sau valoare comercială. De fapt, vânzarea lor era strict interzisă și din moment ce obiectele erau mereu în mișcare, proprietarii lor le purtau rar. Cu toate acestea, poporul Massim a făcut călătorii lungi pentru a face aceste schimburi, riscându-și viața în timp ce străbăteau Oceanului Pacific.
S-ar putea spune astfel că această utilizare a timpului și a resurselor nu este deloc eficientă dar antropologii și-au dat seama de importanța pe care Kula a jucat-o în cultivarea conexiunii umane. Individual, aceste daruri nu erau cu adevărat gratuite, au venit cu așteptarea rambursării lor în viitor și au servit la crearea unui ciclu de responsabilități reciproce.
Efectul de a da
Schimburi similare există în societățile din întreaga lume. În multe părți ale Asiei, oferirea de cadouri este o parte integrantă a culturii corporative. La fel ca pentru Massim, acele daruri simbolice facilitează relațiile de afaceri.
În lumea occidentală, unele dintre cele mai comune contexte în care se practică schimbul de cadouri sunt Crăciunul, Hanukkah sau alte sărbători similare care aduc familiile mai aproape. Astfel, mulți investesc timp, efort și bani pentru a cumpăra cadouri pentru cei dragi.
Privind totul prin prisma logicii, această practică poate părea risipitoare. Toată lumea trebuie să plătească pentru lucrurile altcuiva iar unele cadouri ajung să rămână nefolosite sau returnate.
Cu toate acestea, ceva din noi se schimbă atunci când aducem o bucurie altei persoane.
Convingerea că este mai bine să dăruiești decât să primești nu este un recentă și desi vazută ca o lecție morală, există și un mare sprijin științific care punctează beneficiile generozității.
„Studiile generozității asupra creierul uman au dezvăluit mai multe regiuni implicate în aceste comportamente”, spune Catherine Franssen, cercetător în neuroștiință, la Universitatea Longwood și la Muzeul de Știință din Virginia. Ea subliniază un studiu publicat în Nature Communications în 2017, condus de cercetători de la Universitatea din Zurich, Elveția, care a comparat activitatea creierului subiecților în timp ce cheltuiau bani pentru ei înșiși și pentru alții. Cei care au cheltuit pentru alții au avut o activitate crescută în joncțiunea parietală temporală și în striatul ventral, părți ale creierului asociate cu empatie și, respectiv, fericire.
Alte studii au legat comportamentele generoase cu activitatea din regiunile de recompensă ale creierului, și o creștere a dopaminei (neurotransmițătorul implicat în motivație și plăcere). Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că un comportament generos poate declanșa modele neuronale similare cu cele declanșate de comportamentul parental. Acest lucru poate părea intuitiv, având în vedere că acțiunile generoase oglindesc adesea comportamentele altruiste necesare pentru creșterea copiilor.
„Actul de a oferi este plin de satisfacții pentru creier și ne face să ne simțim bine”, spune Franssen. „Interesant este că aceste conexiuni ale creierului pot dura ceva mai mult pentru a se dezvolta, motiv pentru care copiii și adolescenții nu sunt la fel de încântați să ofere ca să primească, dar majoritatea adulților fac tranziția.”
Conexiunile create
Obiceiul de a oferi are loc nu numai în interiorul familiilor, ci și între familii. Un exemplu bun sunt nunțile sau botezurile. Oaspeții sunt așteptați să aducă un cadou, adesea de valoare. Atât ei, cât și gazdele țin adesea evidența acelor cadouri, iar cei care primesc sunt așteptați să răspundă cu un cadou de valoare similară atunci când oportunitatea va apărea.
Acest schimb are mai multe funcții. Pentru gazde, oferă sprijin material, adesea în perioadele dificile de tranziție, cum ar fi întemeierea unei noi familii, iar pentru oaspeți, este o asigurare că vor fi ajutați la rândul lor.
Practici similare se extind chiar și în politică: atunci când diplomații sau liderii vizitează o țară străină, se obișnuiește să facă schimb de cadouri. În timp ce unele cadouri diplomatice sunt obișnuite și reflectă cultura țării pe care o reprezintă altele pot fi mai neobișnuite. Când președintele Richard Nixon a vizitat China în 1972, președintele Mao Zedong a trimis doi urși panda uriași, la Grădina Zoologică Națională din Washington. Guvernul SUA la rândul său a trimis doi boi în China.
Indiferent că vorbim despre scoicile schimbate în Pacific sau de cadouri extravagante ce fac înconjurul lumii, că suntem în perioada sărbătorilor sau se dorește închegarea unei relații de orice natură, darurile au fost și sunt elemente ce aduc oamenii mai aproape. Nu doar că intermediază conexiuni dar uneori responsabilizează și duc tradiții mai departe.
Oamenii din cele mai vechi timpuri au legat triburi și adevărate comunități prin practici similare. Chiar dacă oamenii prezentului pot părea mai greu de mulțumit iar bucuria se găsește poate mai dificil sub atâta hârtie de împachetat unele lucruri trebuie duse mai departe, iar acesta este cu siguranță unul dintre ele.
Articol de Larisa Ivan
