Expunerea scurtă la rapamicină are aceleași efecte anti-îmbătrânire ca și tratamentul pe tot parcursul vieții.
Oamenii de știință caută medicamente care să prevină declinul care survine odată cu îmbătrânirea și care să ne mențină sănătoși. Schimbările stilului de viață pot îmbunătăți sănătatea persoanelor în vârstă, dar acestea singure nu sunt suficiente pentru a preveni bolile datorate vârstei. Reutilizarea medicamentelor existente pentru „geroprotecție” oferă o armă suplimentară în prevenirea declinului cauzat de vârstă.
Cel mai promițător medicament anti-îmbătrânire actual este rapamicina, un inhibitor al creșterii celulare și un imunosupresor care este utilizat în mod normal în terapia cancerului și după transplanturile de organe. Este cunoscut pentru efectele sale pozitive asupra duratei vieții și sănătății în studiile experimentale cu animale de laborator. Este adesea administrat pe tot parcursul vieții pentru a obține efectele benefice maxime ale medicamentului. Cu toate acestea, chiar și la dozele mici utilizate în prevenirea declinului legat de vârstă, pot apărea efecte secundare negative. În plus, este întotdeauna de dorit să se folosească cea mai mică doză eficientă.
În acest sens, un grup de cercetare de la Institutul Max Planck pentru Biologia Îmbătrânirii din Köln, Germania, a arătat în experimentele efectuate la animalele de laborator că expunerea scurtă la rapamicină are aceleași efecte pozitive ca și tratamentul pe tot parcursul vieții. Acest lucru deschide noi uși pentru o potențială aplicare la om.
„La dozele utilizate clinic, rapamicina poate avea reacții adverse nedorite, dar pentru utilizarea medicamentului în prevenirea declinului legat de vârstă, acestea trebuie să fie absente sau minime. Prin urmare, am vrut să aflăm când și cât timp trebuie să administrăm rapamicină pentru a obține aceleași efecte, ca în cazul tratamentul pe viață”, explică dr. Paula Juricic director la Institutul Max Planck pentru Biologia Îmbătrânirii.
O expunere scurtă
Oamenii de știință au testat diferite ferestre de timp de administrare pe termen scurt a medicamentelor la muștele de oțet. Au descoperit că o scurtă fereastră de 2 săptămâni de tratament cu rapamicină la muștele tinere adulte le-a protejat împotriva patologiei intestinale legate de vârstă și le-a prelungit viața. O fereastră de timp scurtă corespunzătoare de 3 luni de tratament începând cu vârsta de 3 luni la șoarecii tineri, adulți, a avut efecte benefice similare asupra sănătății intestinului atunci când aceștia erau de vârstă mijlocie.
„Aceste tratamente medicamentoase scurte la vârsta adultă timpurie au produs o protecție la fel de puternică ca și tratamentul continuu început în același timp. De asemenea, am constatat că tratamentul cu rapamicină a avut cele mai puternice și cele mai bune efecte atunci când a fost administrat la începutul vieții, comparativ cu vârsta mijlocie. Când muștele au fost tratate cu rapamicină la sfârșitul vieții, pe de altă parte, nu a avut niciun efect. Deci, memoria rapamicinei este activată în primul rând la vârsta adultă timpurie”, explică dr. Thomas Leech, co-autor al lucrării.
Un pas mai aproape de a fi utilizat
“Am găsit o modalitate de a evita necesitatea unui aport cronic, pe termen lung, de rapamicină, așa că ar putea fi mai convenabil să o aplicăm la oameni”, spune dr. Yu-Xuan Lu, de asemenea coautor al articolului.
„Va fi important să aflăm dacă este posibil să se obțină efectele geroprotective ale rapamicinei la șoareci și oameni atunci când tratamentul începe mai târziu în viață, deoarece, în mod ideal, perioada de tratament ar trebui redusă la minimum. De asemenea, poate fi posibilă utilizarea dozării intermitente. Acest studiu a deschis porți noi, dar a ridicat și multe întrebări noi.” a comentat profesor Linda Partridge, autorul principal al studiului.
Sursa foto: Max Planck Institute for Biology of Aging
Articol de Cristina Zarioiu
