Este lesne de înțeles de ce plasticele sunt atât de populare în industrii atât de variate. Acestea se pot modela în forme complexe, sunt durabile, ușoare, rezistente la coroziune, izolatoare termice și electrice și oferă o gamă largă de performanțe mecanice și multifuncționale. Versatilitatea și rentabilitatea lor a condus la o creștere exponențială a producției anuale globale de materiale plastice de la 1,7 milioane de tone în 1950 la 359 milioane de tone în 2018.
S-au găsit astfel dovezi ale existenței acestor particule de mici dimenisiuni și în sângele uman. Un studiu arată că există urme ale microplasticelor în sângele nostru iar îngrijorarea vine din faptul că acestea pot călători în organism și se pot depune în diferite organe.
Oamenii de știință au descoperit că aproape 80% dintre persoanele testate într-un studiu desfășurat au această problemă iar impactul asupra sănătății este încă necunoscut. Cantități uriașe de deșeuri plastice sunt aruncate în mediu, iar microplasticele contaminează acum întreaga planetă, din vârful munților până în adâncurile oceanelor.
Au fost analizate probe de sânge de la 22 de donatori anonimi, toți adulți sănătoși, și au fost găsit particule de plastic în 17 dintre acestea. Jumătate dintre probe au conținut plastic PET, care este folosit în mod obișnuit la fabricarea sticlelor, în timp ce o treime conținea polistiren, folosit adesea pentru ambalarea alimentelor. De asemenea, s-a descoperit și un conținut de polietilenă, folosită pentru fabricarea pungilor din plastic.
„Studiul nostru este primul indiciu că avem astfel de particule în sânge – este un rezultat inovator”, a spus profesorul Dick Vethaak, ecotoxicolog la Vrije Universiteit Amsterdam din Olanda. Acesta a continuat prin a spune că această cercetare trebuie extinsă, la fel ca eșantionul de la care s-au prelevat probele. „Studii suplimentare sunt deja în curs”, a mai menționat acesta.
Vethaak a declarat pentru Guardian că lucrările anterioare au arătat o cantitate de microplastice de 10 ori mai crescută în cazul bebelușilor, față de adulți, deoarece aceștia sunt hrăniți cu biberoane și astfel înghit milioane de particule de microplastic pe zi. Bebelușii și copiii mici reprezintă într-adevăr un motiv de îngrijorare în acest context. Vulnerabilitatea lor atunci când sunt expuși la substanțe chimice ar trebui sa seteze o tendință pentru aceste studii și pentru diminuarea cantității de plastic din viața de zi cu zi.
Noua cercetare este publicată în jurnalul Environment International și a adaptat tehnicile existente pentru a detecta și analiza particule mici de 0,0007 mm. Unele dintre probele de sânge au conținut două sau trei tipuri de plastic. Echipa a folosit ace de seringă din oțel și tuburi de sticlă pentru a evita contaminarea probelor și a testat nivelurile de fond ale microplasticului folosind probe martor.
Vethaak a recunoscut că tipul și cantitatea plasticului au variat considerabil între probele de sânge. „Dar acesta este un studiu de pionierat”, a spus el, fiind nevoie acum de mai multă muncă. Diferențele ar putea reflecta expunerea pe termen scurt, înainte de recoltarea probelor de sânge, cum ar fi băutul dintr-un pahar de plastic sau purtarea unei maști din acest material.
„Marea întrebare este ce se întâmplă în corpul nostru?” spuse Vethaak. „Sunt particulele reținute în organism?” Și sunt aceste niveluri suficient de mari pentru a declanșa o afecțiune?”
„Producția de plastic se va dubla până în 2040”, a spus Jo Royle, fondatorul organizației de caritate Common Seas. „Avem dreptul să știm ce face tot acest plastic asupra corpului nostru.” Common Seas, împreună cu peste 80 de ONG-uri, oameni de știință și parlamentari, cer guvernului Regatului Unit să aloce 15 milioane de lire sterline pentru cercetarea asupra impactului plasticului asupra sănătății umane. UE finanțează deja cercetarea privind impactul microplasticului asupra bebelușilor și a sistemului imunitar.
Un alt studiu recent a constatat că microplasticele se pot fixa pe membranele exterioare ale globulelor roșii și pot limita capacitatea acestora de a transporta oxigen. Particulele au fost găsite și în placentele femeilor însărcinate, iar în cazul testelor de laborator derulate pe șobolani, s-a remarcat faptul că trec rapid în organele fătului.
Pasta de dinți, cremele de protecție solară, substanțele chimice comune sau ambalajele conțin și materiale plastice. Cu toate că studiile indică faptul că microplastice nu duc la moarte sau la intoxicații alimentare imediate, există tot mai multe dovezi ale efectelor asupra celulelor la scară moleculară, greu de identificat experimental. Până la răspunsuri concrete ține de fiecare dintre noi să prevenim ceea ce nu vrem ca mai târziu să fim nevoiți să tratăm.
Articol de Larisa Ivan
