Cercetările conduse de profesorul dr. Francesca Marassi de la centrul Sanford Burnham Prebys din California ajută la dezvăluirea secretelor moleculare ale degenerescenței maculare, care cauzează aproape 90% din toate pierderile vederii cauzate de vârstă.
Studiul, publicat recent în publicația Biophysical Journal, descrie structura flexibilă a unei proteine cheie din sânge, implicată în degenerescența maculei (zona centrală a retinei) și a altor boli legate de vârstă, cum ar fi Alzheimer și ateroscleroza.
„Proteinele din sânge sunt sub presiune constantă și în schimbare din cauza diferitelor moduri în care sângele curge prin corp. De exemplu, sângele curge mai lent prin vasele mici de sânge din ochi, comparativ cu arterele mai mari din jurul inimii. Proteinele din sânge trebuie să fie capabile să răspundă la aceste schimbări, iar acest studiu ne oferă adevăruri fundamentale despre modul în care se adaptează la mediul lor, ceea ce este esențial pentru a viza aceste proteine pentru tratamente viitoare”, a spus dr. Marassi.
Sângele nostru conține sute de proteine, dar cercetătorii s-au concentrat pe vitronectină, deoarece este una dintre cele mai comune. Pe lângă faptul că este prezentă în sânge în cantități mari, vitronectina este o componentă importantă a colesterolului.
Vitronectina este implicată în numeroase tulburări legate de vârstă, dar în special este vorba de degenerescenta maculară, care afectează până la 11 milioane de persoane din Statele Unite, iar până în 2050, se estimează că acest număr se va dubla.
“Această proteină este o țintă importantă pentru degenerescența maculară, deoarece se acumulează în partea din spate a ochiului, provocând pierderea vederii. Depozite similare apar în creier în boala Alzheimer și în artere în ateroscleroză. Vrem să înțelegem de ce se întâmplă acest lucru și să folosim aceste cunoștințe pentru a dezvolta noi tratamente.”, a spus dr. Marassi.
Pentru a răspunde la această întrebare, cercetătorii au fost curioși să afle cum s-a modificat structura proteinei sub diferite presiuni și temperaturi, simulând condițiile observate în corpul uman.
Printr-o analiză biochimică detaliată, cercetătorii au descoperit că proteina își poate schimba subtil forma sub presiune. Aceste modificări o fac să se lege mai ușor de ionii de calciu din sânge, ceea ce duce la acumularea de depozite de plăci calcificate caracteristice degenerescenței maculare și a altor boli legate de vârstă.
„Este o rearanjare foarte subtilă a structurii moleculare, dar are un impact mare asupra modului în care funcționează proteina. Cu cât învățăm mai multe despre proteină la nivel structural și mecanic, cu atât avem șanse mai mari de a dezvolta tratamente se succes.”, a spus dr. Marassi.
Aceste perspective structurale vor eficientiza dezvoltarea tratamentelor pentru degenerescența maculară, deoarece le va permite cercetătorilor și partenerilor lor din industria biotehnologiei să-și conceapă anticorpi care blochează selectiv legarea de calciu a proteinei, fără a perturba celelalte funcții importante ale acesteia în organism.
“Va dura ceva timp pentru a-l transforma într-un tratament clinic, dar sperăm să avem un anticorp funcțional ca tratament potențial în câțiva ani”, a concluzionat dr. Marassi.
Articol de Cristina Zarioiu
