Pacienții cu demență își pierd adesea capacitatea de a comunica verbal cu cei dragi pe măsură ce starea lor progresează. Cu toate acestea, un studiu recent realizat de Northwestern Medicine și Institute for Therapy through the Arts (ITA) demonstrează cum acest decalaj poate fi depășit cu ajutorul muzicii.
În cadrul experimentului, denumit „Musical Bridges to Memory”, un ansamblu live a cântat muzică din tinerețea pacienților, cum ar fi melodii din musicalurile „Oklahoma” sau „The Sound of Music”. Potrivit autorilor studiului, acest lucru construiește o conexiune emoțională între pacienți și îngrijitorii lor, permițându-le să participe împreună la activități muzicale, cum ar fi cântatul (vocal sau instrumental) și dansul.
Programul a îmbunătățit implicarea socială a pacienților și a scăzut simptomele neuropsihiatrice, inclusiv agitația, anxietatea și depresia, atât la pacienți, cât și la îngrijitorii.
Potrivit autorului principal al cercetării, dr. Borna Bonakdarpour, studiul este unic, deoarece a vizat atât pacienții cu demență, cât și îngrijitorii care îi susțin. Majoritatea cercetărilor anterioare privind terapia prin muzică pentru pacienții cu demență s-au concentrat doar asupra pacienților.
„Pacienții au putut să se conecteze cu partenerii lor de îngrijire prin muzică, o conexiune care nu le era disponibilă verbal”, a spus Bonakdarpour, profesor de neurologie la Northwestern University Feinberg School of Medicine. „Familia și prietenii persoanelor cu demență sunt, de asemenea, afectați. Este dureros pentru ei când nu se pot conecta cu o persoană dragă. Când limbajul nu mai este posibil, muzica le oferă o punte de legătură.”, a adăugat Bonakdarpour.
Memoria și procesarea muzicală nu sunt la fel de afectate de Alzheimer
Chiar dacă limbajul și alte amintiri dispar în demență, amintirile muzicale rămân adesea în creier. Acest lucru se datorează faptului că regiunile creierului care sunt implicate în memoria și procesarea muzicală (de exemplu, cerebelul) nu sunt la fel de afectate de Alzheimer sau demență, decât mult mai târziu în cursul bolii. Astfel, pacienții își pot păstra capacitatea de a dansa și de a cânta mult timp după ce capacitatea lor de a vorbi s-a diminuat.
Cum a funcționat studiul
În cadrul studiului, persoanele cu demență – rezidenți ai Silverado Memory Care (într-o suburbie din Chicago) – și partenerii lor de îngrijire au fost înregistrați pe video conversând și interacționând cu 10 minute înainte și 10 minute după intervenție. În timpul intervenției muzicale de 45 de minute, un ansamblu de muzicieni de cameră și o cântăreață au interpretat melodii cunoscute și preferate de pacienții încă din tinerețe. Totodată pacienții și îngrijitorii lor au primit instrumente simple, cum ar fi tamburine pentru a însoți muzica. Musicoterapeuții special instruiți au interacționat cu pacienții în timpul spectacolelor, făcându-i să bată la tobe, să cânte și să danseze.
Ulterior, a urmat o conversație de grup. Pacienții au fost mai implicați social, au făcut mai mult contact vizual, au avut parte de mai puțină distragere a atenției, mai puțină agitație și o dispoziție crescută. În comparație, grupul de control, care nu a fost inclus în acest program și a fost expus la îngrijiri și programe zilnice obișnuite, nu a prezentat astfel de modificări în același interval de timp.
Programul a inclus 12 sesiuni de-a lungul a trei luni. Pe măsură ce programul a progresat, îngrijitorii au invitat mai mulți membri ai familiei.
„A devenit o experiență de normalizare pentru întreaga familie. Toți pot relaționa cu persoana iubită, în ciuda gradului lor de demență.” a spus Jeffrey Wolfe, terapeut muzical neurologic la ITA și lider al programului Musical Bridges to Memory.
Următorul pas în cercetare este efectuarea studiului pe un grup mai mare de pacienți.
Studiul a fost publicat recent în revista Alzheimer Disease and Associated Disorders.
Articol de Cristina Zarioiu
