Un joc video de tipul endless runner sau alergare infinită, ce folosește un raton ca protagonist al jocului a fost dezvoltat de cercetătorii din Spania pentru a diagnostica, într-o manieră obiectivă, tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) la copii și adolescenți.
Acest tip de afecțiune este cea mai frecventă tulburare de neurodezvoltare apărută în copilărie. Cu un debut precoce, înainte de vârsta de 7 ani, ADHD reprezintă o combinație între un comportament dezorganizat, neatenție și hiperactivitate. Mai precis, ADHD poate fi subcatalogat în trei subtipuri. ADHD-ul neatent este cunoscut în mod uzual sub numele de ADD și este caracterizat prin dificultăți în a rămâne atent. ADHD hiperactiv-impulsiv descrie aproximativ 7% din cazuri, unde simptomele de impulsivitate și hiperactivitate primează, iar ultimul tip de ADHD este cel combinat, unde toate cele trei simptome sunt prezente.
Această condiție se diagnostichează pe baza unui interviu clinic folosindu-se în mare parte expertiza clinică și istoricul familial susținut de scalele psihologice completate de profesori sau aparținători. Până în prezent, nu există niciun test destinat diagnosticării precise a tulburării de hiperactivitate și deficit de atenție.
Într-o lucrare publicată recent în Brain Sciences, o echipă de cercetători a propus utilizarea unui joc video cu care copiii sunt deja familiarizați pentru a identifica simptomele ADHD și pentru a evalua intensitatea lipsei de atenție specifică fiecărui caz în parte. În cadrul acestui joc, jucătorul, prin avatarul său, ratonul, aleargă la nesfârșit fiind nevoit să se ferească de anumite obstacole ce continuă să apară în calea acestuia. Astfel, utilizatorul trebuie să își folosească resursele atenționale pentru a evita să cadă în găurile de pe traseu.
În joc, ratonul trebuie să sară peste 180 de găuri care sunt grupate în 18 blocuri. “Fiecare bloc este identificat prin viteza ratonului, lungimea trunchiului și lățimea obstacolului. Lungimea trunchiului și viteza avatarului determină timpul dintre stimuli, care este de aproximativ 1.5, 2.5 și 3.5 secunde, în timp ce dimensiunea adânciturii determină cât de dificil este să sari peste ea”, explică Inmaculada Peñuelas, cercetător în cadrul studiului.
Cercetătorii se așteaptă de la copiii diagnosticați cu ADHD, în special cei cu subtip neatent, să facă mai multe greșeli deoarece abilitatea redusă de canalizare a atenției i-ar face pe aceștia să sară mai aproape de obstacole și prin urmare, să cadă în capcană. În teorie, acest joc ar premite identificare simptomatologiei în mod obiectiv și cuantificabil, în mai puțin de 7 minute. Totodată, acest joc ar putea să seteze o funcționalitate de bază a individului înainte de tratament, ce ulterior ar putea fi folosită pentru a evalua eficiența terapiilor speciale asupra copilului în anumite etape de-a lungul intervențiilor.
Un alt avantaj major al acestei metode de diagnosticare prin joc este costul redus. Fiind un joc pe telefon, nu necesită hardware special, deoarece telefonul sau tableta convențională poate rula acest program fără niciun fel de problemă. Nu doar că jocul este o metodă avantajoasă din punct de vedere financiar, dar acesta oferă și posibilitatea de a apela la specialiști din alte zone pentru diagnosticarea unui copil; specialiști al căror cost ar putea fi prea mare în mod normal prin prisma numeroaselor ore necesare diagnosticului sau costuri adiacente, precum cele de deplasare.
Principalul beneficiu al acestui studiu este că permite identificarea directă a simptomelor deficitului de atenție, astfel încât severitatea neatenției pacientului poate fi evaluată în mod obiectiv, spun cercetătorii. Prin urmare, el ar putea fi folosit pentru a completa diagnosticul inițial.
Studiul a fost realizat în colaborare cu un grup de 32 de copii, cu vârste cuprinse între 8 și 16 ani, diagnosticați cu ADHD de către Unitatea de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din cadrul Departamentului de Psihiatrie al Spitalului Universitar al Fundației Jiménez Díaz. În timp ce fiecare copil făcea testul supravegheat de un profesionist, aparținătorul completa subscala de neatenție din chestionarul de clasificare a simptomelor tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție și comportament normal (SWAN), un inventar de rapoarte al părinților dezvoltat pentru a evalua simptomele ADHD.
Rezultatele sugerează astfel că numărul de ratări în care avatarul nu sare, precum și alte rezultate statistice (mediana sau intervalul intercuartilic) ale distanțelor de salt desemnează o corelație semnificativă cu severitatea simptomatologiei pacienților. În plus, această corelație tinde să fie mai mare atunci când timpul dintre stimuli crește. Acest lucru ar putea fi explicat prin faptul că, atunci când timpul dintre stimuli este scurt, pacientul este imersat în joc, în timp ce ori de câte ori acest timp este mai lung, pacienții cu ADHD au dificultăți în menținerea atenției. Această constatare sugerează acordarea unei importanțe mai mari salturilor în care timpul dintre stimuli este mai lung (adică cele în care timpul dintre stimuli este mai mare de două secunde).
În prezent, diagnosticarea ADHD depinde în mare parte de experiența profesioniștilor din domeniul sănătății și de abilitățile de observare ale profesorului sau altor persoane. Mai multe studii au stabilit că aceste evaluări pot fi afectate atât de pregătirea și profesionalismul clinicianului, dar și de alți factori precum cei afectivi. Prin urmare, nevoia unui instrument obiectiv de diagnosticare a ADHD este un pas important în vederea îmbunătățirii prognosticului pacienților.
Articol de Victoria Nănău
