Cercetătorii de la MIT au proiectat o nouă cameră care nu necesită folosirea bateriilor, prin intermediul căreia imaginile capturate sub apă sunt transmise fără a fi folosit vreun cablu. Deși în prezent există mai multe camere plasate pe fundul mării pentru a monitoriza fauna sălbatică, recuperarea fotografiilor poate reprezenta o adevărată provocare.
În loc de o baterie sau un cablu de alimentare foarte lung, camera încorporează o serie de traductoare amplasate în jurul exteriorului său.
Când undele sonore de la surse precum animale sau ambarcațiuni ajung la unul dintre traductoare, presiunea exercitată de acele unde face ca materialele speciale din traductor să vibreze. Deoarece aceste materiale sunt piezoelectrice, ele produc un curent electric ca răspuns la acțiunea de vibrație. Odată ce suficientă energie a fost produsă și stocată într-un super-condensator, aceasta este folosită pentru a realiza o fotografie.
Pentru a menține cerințele de energie cât mai limitate posibil, se folosesc senzori de imagine cu putere ultra-scăzută. Din păcate, acești senzori captează doar imagini în tonuri de gri.
Ca mijloc de a ocoli această limitare, fiecare fotografie constă de fapt în trei expuneri separate – una este făcută cu LED-uri roșii pentru iluminare, una este făcută cu LED-uri verzi și una este făcută cu LED-uri albastre. Deși fiecare expunere pare a fi alb-negru, este expus modul în care subiectul reflectă lumina în lungimea de undă de culoare roșie, verde sau albastră. Ca rezultat, atunci când toate cele trei imagini sunt ulterior analizate și combinate, ele pot forma o singură fotografie color compozită.
Pentru a realiza digital fiecare fotografie, aceasta este codificată binar sub formă de 1 și 0, un transceiver situat la suprafață transmițând semnale rapide de unde sonore prin apă către cameră. Un modul din cameră răspunde fie prin reflectarea semnalului înapoi către transceiver – indicând un 1 – fie prin absorbția semnalului – indicând un 0. Prin urmare, ținând evidența semnalelor care sunt reflectate înapoi către transceiver și care nu sunt , este posibil ca un computer din partea de sus să înregistreze un model de 1 și 0 care să reprezinte fotografia.
Până acum, tehnologia are o rază maximă de acțiune subacvatică de 40 de metri și a fost utilizată cu succes pentru sarcini precum documentarea creșterii unei plante subacvatice pe parcursul unei săptămâni. Echipa MIT speră să sporească atât raza de acțiune, cât și memoria camerei, în măsura în care ar putea în cele din urmă să transmită imagini în flux în timp real și chiar să înregistreze videoclipuri.
Articol de Izabela Constantin
