Doctorul Laurențiu Dașcă, medic primar în Medicina de urgență, Country Manager Arensia Exploratory România, fost director medical al Affidea România, sau manager Clinica Medicover, are o experiență de peste 20 ani în servicii medicale private, dar și o vastă experiență în domeniul cultural. Pasiunea pentru muzică l-a determinat să organizeze un festival de muzică clasică, la Sibiu,”Classics for Pleasure”.
Puţini cunosc faptul că medicii români deţin un loc fruntaş în Europa la participarea într-o orchestră de muzică clasică sau ca interpreţi, deoarece mai mult de zece instrumentişti-medici ( chirurgi, internişti, generalişti, stomatologi) din orchestra naţională au fost cooptaţi în componenţa Orchestrei Europene a Medicilor (OEM), fondată de dr.Miki Pohl, chirurg estetician din Londra.
Pasiunea pentru muzică a distinşilor profesionişti ai halatelor albe putem spune că vine de la zeul grec al luminii, muzicii şi poeziei, Apollon care a fost şi primul medic. Hipocrate părintele medicinii coboară din Apollon şi cânta pentru pacienţii săi cu probleme psihice iar Aristotel descria muzica ca pe o forţă care purifică sentimentele.
Muzică (din gr. mousikē) este arta combinării notelor în succesiune și simultan într-o formă plăcută estetic, organizarea ritmică a acestor note și integrarea lor într-o lucrare completă.
La începutul secolului al XX-lea, Ernst Kurth (1886-1946) a propus idea conform căreia muzica este în primul rând o senzație psihologică.
Diana Lupu: Care a fost prima pasiune, muzica sau medicina. Cum aţi ajuns să îmbinaţi medicina cu muzica?
Dr.Laurențiu Dașcă: Prima interacţiune a fost cu muzica – la vârsta de 3 ani, tatăl meu fiind profesor de muzică; având un mediu muzical şi didactic în familie am fost îndrumat şi am studiat vioara pâna în clasa a 8-a; ulterior am urmat liceul de matematică fizică, şi după olimpiada de biologie din clasa a XI-a – am descoperit adevărata pasiune – medicina. Sunt în primul rând medic, dar şi un muzician amator. İmplicarea în proiectele muzicale cu orchestra medicilor mi-a adus un plus de interacţiune cu marii muzicieni români, şi pot spune că am devenit un fan al muzicii clasice.
Diana Lupu: Credeţi că muzica este o perspectivă a esenţei umane?
Dr.Laurențiu Dașcă: “Muzica este graiul sufletului “după cum declara marele titan al muzicii clasice – Ludwig van Beethoven. Tot el menţionează că “Muzica stârneşte în noi gândurile cele mai profunde; ea este scânteia ce aprinde focul în sufletul omenesc, fiind o revelaţie mai înaltă decât toată înţelepciunea şi filosofia”.
George Enescu, compozitor, dirijor şi solist, menţionează că ”Muzica porneşte de la inimă şi se adresează inimilor. Muzica oglindeşte toate misterioasele ondulaţii ale sufletului, fără putinţă de prefăcătorie”.
Ulterior marii filozofi şi scriitori români au explorat această perspectivă a muzicii şi esenţei umane. Astfel că, Emil Cioran spunea – “Legăturile cele mai profunde între fiinţe se creează prin muzică” şi Constantin Noica – “Muzica explorează Tăcerea Umană”.
Experienţa mea ca muzician amator mi-a relevat că Muzica reprezintă o vibraţie universală a sufletelor, realizând o Rezonanţă Vibraţională care ne transpune într-o dimensiune superioară a Conştiinţei. În final descoperim că prin muzică toţi ne regăsim într-o comuniune de suflete, şi ne relevă faptul că noi toţi avem aceeaşi identitate a esenţei umane.
Diana Lupu: Ce părere aveţi de faptul că muzica poate determina creierul să elibereze hormonul plăcerii, dopamina, la fel ca atunci când ai avut, de exemplu, o masă savuroasă?
Dr.Laurențiu Dașcă: Creierul nostru înregistrează toate tipurile de plăcere la fel, indiferent de provenienţă. Când te simţi bine pentru că ai realizat ceva, este pentru că există o creştere a secreţiei de dopamină în creier. Dopamina este responsabilă pentru a simţi plăcere, satisfacţie şi motivaţie. De exemplu, când mănânci îngheţata preferată, dopamina este eliberată în cantităţi mari şi experimentezi o stare de plăcere sau de satisfacţie. Dar dopamina are şi rolul de a cimenta un comportament care a fost asociat în trecut cu o trăire pozitivă – cum se intamplă după audiţia sau interpretarea muzicală; acelaşi este şi mecanismul de dependenţă la tutun, unul din cele patru mecanisme prin care fumăm. Dopamina secretată în creier, determină la nivel general o creştere a tonusului vascular şi implicit nervos, pentru o perioadă de circa 60 de minute. Pentru a obţine un nivel din ce în ce mai ridicat de dopamină, vom repeta un obicei sau o activitate care determină o stare psihică pozitivă.
Diana Lupu: Credeţi că muzica ne induce anumite senzaţii? De ce?
Dr.Laurențiu Dașcă: Muzica are efecte favorabile asupra sistemului nervos central prin mecanism neuroumoral: secreţia de dopamină determină o atenţie şi concentrare crescute, o cantitate adecvată de dopamină asociindu-se frecvent cu o stare de Bună Dispoziţie asociată cu o Motivaţie crescută, determinând în final o Senzaţie de Fericire; în aceeaşi măsură Buna Dispoziţia, Motivaţia crescută şi Senzaţia de Fericire creează un Sentiment de Împlinire.
Acest mecanism este esenţial pentru învăţare, planificare şi productivitate, şi îşi are aplicabilitatea încă de la vechii greci – care învăţau textele pieselor din teatrele antice pe muzică.
Diana Lupu: Există studii care arată că ascultatul muzicii îţi antrenează tot creierul şi că peste 90 % din oameni ascultă muzică pentru a scăpa de problemele din viaţa lor. Aceste statistici sunt valabile şi pentru cei care interpretează?
Dr.Laurențiu Dașcă: La omul modern – supus unui stres constant, muzicoterapia, administrată în şedinţe de circa 40-60 de minute, unice sau repetate pe parcursul mai multor zile, a fost considerată ca având şansa de a diminua hipercortizolemia de stres, pornindu-se de la reacţiile subiective favorabile, de relaxare sau înviorare, observate în mod obişnuit sub influenţa muzicii.
Muzica poate să modifice în mod favorabil o dispoziţie şi chiar o stare depresivă, dar un astfel de efect se instalează mai lent. Cu atât mai preţios este aportul dozărilor hormonale (cortizol salivar) şi al înregistrărilor EEG care pot surprinde virajul spre o dispoziţie pozitivă înaintea apariţiei semnelor clinice. Astfel, aceşti parametri, analizaţi înainte de aplicarea muzicoterapiei la un lot de adolescenţi cu stări depresive (într-un studiu efectuat de Field şi colab.) arătau valori crescute faţă de normal şi, respectiv, o activare relativ mai mare a lobului frontal drept. După o singură „sesiune”, de 23 de minute, de muzică bine ritmată şi cu o tentă veselă, s-a putut evidenţia o netă scădere a valorilor cortizolului salivar (în raport cu cele anterioare muzico terapiei), şi de asemenea, o modificare EEG care a indicat o inversare a activării dominante, înregistrată – de această dată – la nivelul lobului frontal stâng (corelată în mod obişnuit cu stări afective pozitive).
Poate cel mai bine a surprins sensul muzicii a fost Dirijorul Sergiu Celibidache, cel care a definit Fenomenologia Muzicală:” Muzica, care este în esenţă Vibraţie şi Comunicare, este cea care – TE ELİBEREAZĂ, transpunâdu-te în altă dimensiune a conştiinţei”.
Pornind de la faptul cunoscut că sunetul are relaţie neinterpretabilă cu lumea emoţională umană, el a reuşit să definească un aspect esenţial îmbraţişat de lumea muzicală, şi anume că obiectivul muzicii, fie prin ascultare, sau prin interpretare constă în ELİBERAREA de suferinţă (umană). Şi dau aici un exemplu, faptul că toţi dirijorii sunt foarte longevivi, deoarece ei trăind pentru şi prin muzică, reuşesc să integreze cel mai complex filonul compoziţional – care vine însuşi prin intermediul compozitorului chiar de la sursa care este Spiritul. Astfel dirijorii concentrează emoţiile şi trăirile rezultate din muzică, la un nivel maxim posibil şi le integrează de la nivelul sistemului limbic la nivelul emisferelor cerebrale – care vor acţiona sincronizat, realizând o Stare de Armonie (Stare de Flux) – facând astfel ca toate organele şi sistemele din organism să acţioneze la parametrii maximali, chiar şi la vârste înaintate; vedem cum marii dirijori au o capacitatea din ce în ce mai mare de a interpreta şi a dărui muzică, direct proporţională cu vârsta.
Tot Fenomenologia menţionează că interpretarea muzicală- este un DAR, prin care muzica relevă un singur sens al vieţii: LİBERTATEA. Atât prin audiţie cât şi prin interpretare, muzica realizează transcederea problemelor cotidiene care rezonează în noi – urmând un traseu al descrierii contrastelor, şi apoi o luptă a opoziţiilor, ca în final să apară ELİBERAREA de suferinţă (unul din sensurile vieţii). Acest lucru se observă când în timpul unei simfonii – în partea a 2-a care este un Adagio – muzica respiră – lăsând timp în expunerea temei, astfel încât în micile pauze create, noi să simţim LİNİŞTEA – care reprezintă conectarea cu Spiritul Creator. La Finalul părţii a 4-a a unei Simfonii , care de obicei este un Presto sau Maiestuosso, muzica creşte în forţă, trece la acorduri majore, creşte în interpretare (Fortissinmo sau Maiestuosso), şi chiar la o dinamică maximă, implicând toată orchestra – în care intrumentele de corzi aduc vibraţia iar cele de alamă aduc forţa, reuşind – ca împreună cu instrumentele de lemn care asigură uniunea celor doi poli ai orchestrei şi cu instumentele de percuţie care cresc exprimarea ritmcă, să ajungem la acea Stare de Eliberare. În plus, în muzica vocal-simfonică apare şi vocea umană ca instrument, iar când vocea umană este multiplicată într-o formulă corală la care se adaugă unul sau mai mulţi solişti împreună cu orchestra, se realizează un maxim al potenţialului muzical. Astfel cele mai înalţătoare lucrări sunt începuturile sau finalurile de compoziţii vocal simfonice, cum ar fi Finalul Simfoniei a 9-a de Beethoven, Verdi – începutul părţii Die Sire din Recviem, sau finalul din Carmina Burana a lui Carl Orff.
Putem spune că İntepretarea a fost un dar şi că a fost minunată, dar mai corect – conform Fenomenologiei Muzicale (Celibidache) putem spune că interpretarea a fost adevarată, deoarece ea a relevat eliberarea de suferinţă, frumuseţea (interpretării) fiind de fapt doar o staţie intermediară în calea relevării adevărului (rezultat din intrepretarea muzicală) care este Eliberarea de Suferinţă.
Pentru cei care interpretează muzica – performanţa muzicală este un ritual ce are loc într-o o stare de graţie iniţială, care ulterior este încărcată de simboluri, semnificaţii, trăiri, şi în care orchestra devine un singur instrument, cu un sunet unic distinc, cu rezonanţă vibraţională maximă similară metafizic cu încarcătură energetică este ca a unui cuptor cu plasma (starea de plasmă fiind considerată cea mai înalta vibraţie a materiei).
Diana Lupu: Este adevărat ca bătăile inimii se vor schimba şi vor încerca să imite muzica pe care o asculţi?
Dr.Laurențiu Dașcă: İnima are un centru nervos independent – care asigură impulsurile necesare contracţiilor cardiace. Acest “Creier al İnimii” este conectat cu creierul uman prin sistemul nervos vegetativ, dar ca particularitate impulsurile ascendente de la inimă la creier sunt transmise preponderent prin sistemul parasimpatic mai bine reprezentat. De aceea se ştie din popor că atunci când eşti stresat – tragi aer adânc în piept, stimulezi receptorii vagali de la nivelul cavităţii toracice şi în felul acesta se transmit impulsuri prin căile ascendente parasimpatice la creier, care se calmează. Pe de altă parte orice stimul de la nivelul creierului se transmite la nivelul cordului mai ales pe calea descendentă simpatică (mai bine reprezentată) şi astfel creşte frecvenţa bătăilor cardiace – odată cu creşterea tonusului cerebral. Acest proces este amplificat de sistemul limbic, aflat la baza creierului, care integrează emoţiile şi trăirile şi amplifică stările de conexiune dintre creier şi inimă.
Diana Lupu: Muzica tratează domnule dr.? Considerați că meloterapia are aplicabilitate în tratarea pacienților? Cum anume și în ce domenii?
Dr.Laurențiu Dașcă: Muzica acţionează subtil pe sistemul de vibraţii, si are capacitatea de a produce echilibrare energetică prin fenomenul de biorezonanţă indus de vibraţiile sunetelor (în general muzica instrumentală). Prin diferitele sale elemente muzica acţionează asupra organismului în funcţie de nivelul din sistemul nervos căruia i se adresează. Se ştie că acesta are o structură complexă, „plurietajată”, care conţine atât regiunea instinctelor şi a emoţiilor primare, legate de activitatea subcorticală şi a etajelor superioare ale trunchiului cerebral, cât şi regiunea funcţiilor psihice superioare realizate în scoarţa cerebrală. Această structură lucrează însă ca un tot unitar, iar muzica se adresează în acelaşi timp diferitelor etaje ale acestui sistem. Se pare însă că unele compoziţii muzicale s-ar adresa cu predilecţie unor etaje, altele altora. Astfel, muzica poate să trezească excitaţii senzuale(Wagner), să ducă la un dinamism motor, cum vedem în marşuri, să provoace sentimente nostalgice prin romanţe, sentimente superioare, cum ar fi simfoniile lui Beethoven, sau o acţiune tonică asupra ritmului nostru spiritual.
Muzicoterapia se foloseşte în scop profilactic şi în scop curativ, si indiferent de gradul de cultură al pacientului va avea un efect benefic.
Muzicoterapia are ca principal obiectiv acela de a diminua anxietatea, de a înlătura inhibiţiile, de a tonifica, de a ajuta la reorganizarea vieţii interioare, de a facilita acceptarea de sine, pe a celorlalţi şi a realităţii, de a restabili sau ameliora comunicarea, de a atenua handicapurile motorii şi senzoriale etc.
Actualmente, prin muzicoterapie se înţelege un ansamblu de metode psihoterapeutice implicând participarea activă a bolnavului, utilizând complexul sunet-fiinţă umană în scop diagnostic şi la tratament. Este pe de o parte o formă privilegiată de art-terapie, pe de altă parte o tehnică ştiinţifică care se bazează pe descoperirile de psihologie, neurofiziologie, electroacustică etc. İndicaţiile meloterapiei sunt atât pentru patologii medicale (anxietate, psihoze, nevroze,claustrofobie, blocaje psiho-motorii, etc) cât şi chirurgicale (pre- şi postoperator). Cele mai relevante rezultate au fost raportate la bolnavii operaţi pe cord studiaţi de către White (1995), în prima zi dupa operaţie, când pe 40 de subiecţi (22 foarte sensibili la zgomot şi 18 moderat sensibili) – s-a constatat că două reprize de 15 minute de muzică au scăzut nivelul alurii ventriculare şi frecvenţa respiraţiei în mod semnificativ faţa de restul timpului în care aceiaşi pacienţi (proprii lor martori) au avut valorile cele mai crescute, dată fiind acţiunea simpatico-stimulată exercitată de zgomote, cu creşterea tonusului muscular şi a travaliului cardiac.
Diana Lupu: A fi medic înseamnă să fii înconjurat de suferinţă şi durere. Este muzica pentru dumneavoastră o evadare în frumos?
Dr.Laurențiu Dașcă: A fi medic înseamnă să poţi nu numai să tratezi, ci şi să poţi alina suferinţa, să ai compasiune şi să transmiţi încredere şi speranţă. A trata este o artă care presupune dezvoltarea unor capacităţi de empatie, comunicare, intuitive, analiză şi asumare, nu numai a unor vindecări, dar şi a face faţă suferinţei umane şi a recunoaşte că uneori resursele sunt deasupra posibilităţilor noastre.
Tocmai de aceea, poate mai mult decât oricare altă meserie, arta de a trata oameni are nevoie de un suport psihologic cât şi unul motivaţional, deoarece interacţiunea cu anxietatea şi depresia care decurg din starea de boală, creează o nevoie de a te încărca mereu cu energie psihică şi motivaţia necesară scopului de a putea continua această luptă pentru viaţă. De aici rezultă că nevoia de a te elibera de suferinţa cu care lupţi în scopul vindecării pacienţilor este şi mai mare; dar prin interpretarea muzicală, mai ales într-o orchestră simfonică, evadăm din cotidianul plin de suferinţă şi ne conectăm mult mai intens la acea stare de comuniune.
Din aceste considerente rezultă valabilitatea definiţiei date de Jacqueline Verdeau-Pailles (1982): “Muzicoterapia reprezintă utilizarea complexului sunet-fiinţă umană (cu participarea activă a acestuia), în scop terapeutic. Acest principiu se aplică mai mult decât oricând unui medic-muzician (chiar şi amator) care îşi administrează autotratamentul de Meloterapie la o intensitate mult mai mare, deoarece el este şi cel care dăruieşte actul muzical, dar în acelaşi timp este şi cel care-l primeşte, şi nu oricum ci din poziţia cea mai privilegiată – aceea de membru al orchestrei. Eficacitatea terapiei prin muzică apare acolo unde ea solicită şi stimulează toate elementele pozitive ale individului: voinţa, perseverenţa, iniţiativa, încredere în sine, inteligenţă, memorie” (J. Verdeau-Pailles si Kiefer – 1994).
Contribuind direct prin performanţă muzicală la realizarea rezonanţei vibraţionale şi a stării de comuniune, intensitatea conectării la constiinţa universală este mult crescută. Elementul terapeutic de bază al acestei ipostaze de medic-muzician este faptul că muzica acţionează ca un „agent homeostatic”, facilitând restabilirea ritmurilor fundamentale ale organismului, şi – „colaborând” cu alte „limbaje” aflate la dispoziţia sa (expresia corporală, expresia grafică şi picturală) – le sporeşte valoarea terapeutică.
Diana Lupu: Aţi interpretat vreodată în faţa pacienţilor dumneavoastră?
Dr.Laurențiu Dașcă: Da, desigur. De fiecare dată la concertele noastre tradiţionale orchestra reuşit să adune ca public o comunitate intreagă stabilă formată din cadre medicale, oficialităţi medicale dar şi pacienţi. De asemenea am reuşit să organizăm concerte în spitale împreună cu colaboratorii noştri profesionişti, concerte care s-au bucurat de mult succes.
Diana Lupu: Ascultaţi şi vă plac şi alte genuri muzicale în afara muzicii simfonice, clasice? Care ar fi acestea?
Dr.Laurențiu Dașcă: Da desigur. Ascult muzică în mod constant Muzică Vocal Simfonică – în special Operă. Dar sunt un fan al stilului Pop-Operă şi în ultimii ani Metamusic – o tehnologie care îmbină muzica cu neuroştiinţele; practic combină muzica spaţială cu aspect simfonic, cu o tehnologie de unde bineurale; aceasta te ajută la funcţionarea integrată a emisferelor cerebrale şi la creşterea nivelului de Percetpţie İntuitivă. Tehnologia Hemi-sync practic este deja folosită ca terapie în spitalele din SUA şi Japonia.
Diana Lupu: Care a fost impactul concertului-omagiu susţinut de Orchestra Medicilor ”Dr. Ermil Nichifor” sub bagheta dirijorului İon Prunner, în onoarea medicilor şi a cadrelor medicale implicate în lupta cu noul coronavirus?
Dr.Laurențiu Dașcă: Pot spune că acel concert a fost poate cel mai bun concert al nostru, deoarece veneam după aproape un an de pauză muzicală, şi cu dorinţa imensă de a dărui acest concert către colegii noştri – cadrele medicale care duc această luptă. Am încercat să adunăm cele mai puternice şi avizate personalităţi care să transmită acest mesaj, iar concertul a fost transmis la Radio România Cultural şi TVR1. Numai faptul că ne intrebaţi de acest concert dovedeşte că şi-a atins obiectivul şi a reprezentat un reper important în activitatea orchestrei prin mesaj, cât şi prin ce am reuşit să transmitem. Țin să menţionez că am avut 11 solişti vocali români cu carieră internaţională, iar la concert au fost prezenţi toţi managerii instituţiilor de cultutră din România, ca o apreciere pentru concept, program şi nu în ultimul rând pentru faptul că am adunat împreună pe cei mai buni solişti de operă din România în cadrul acestui eveniment.
Diana Lupu: Ce planuri de viitor are orchestra simfonică a medicilor, ce concerte are în pregătire?
Dr.Laurențiu Dașcă: În primul rând orchestra are două concerte tradiţionale: de Ziua mondială a Sănatăţii şi De Crăciun şi Anul Nou. Ne propunem să extindem aceste concerte tradiţionale şi în cadrul unor festivaluri de vară, cum a fost în acest an participarea la festivalul “Classsics for Pleasure” de la Sibiu. Desigur Orchestra doreşte să participe la cât mai multe evnimente medicale – Congrese Naţionale şi İnternaţionale organizate fizic.
Diana Lupu: Concluzionând, îl putem cita pe Platon şi spune că “Muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenţa ordinii, înălţând sufletul către tot ce este bun, drept şi frumos.”
Interviu realizat de Diana Lupu
