Potrivit unui studiu recent al Universității din Cambridge roboții pot fi mai eficienți în identificarea problemelor de sănătate mintală ale copiilor decât testele parentale sau cele auto-raportate.
Acest nou robot umanoid poate ajuta copiii să-și descrie mai bine preocupările, cercetările arătând că “Nao” poate fi noul umăr pe care să se sprijine copii. Uneori poate fi dificil pentru copii să-și deschidă inimile pentru adulți, dacă există o tulburare psihică, această situație poate fi și mai dificilă. Cu toate acestea, noul robot numit „Nao” a depășit această barieră.
O echipă de specialisti în robotică, informatică și psihiatrie a efectuat un studiu pe 28 de copii cu vârsta cuprinsă între opt și treisprezece ani, folosind un robot umanoid de mărimea unui copil pentru a administra o serie de chestionare psihologice standard fiecărui participant. Nao a încercat să înțeleagă ce probleme ar putea avea copiii punând întrebări deschise despre sănătatea lor mintală.
„După ce am devenit mamă, am fost mult mai interesată de modul în care copiii se exprimă pe măsură ce cresc și cum s-ar putea suprapune acest lucru cu munca mea în robotică”, a spus profesorul Hatice Gunes, care conduce Laboratorul de Inteligență Afectivă și Robotică din cadrul Departamentului de Robotică din Cambridge.
Copiii sunt atrași de tehnologie, iar dacă folosesc un instrument bazat pe un ecran se retrag din lumea reală dar roboții sunt perfecți pentru că se află în lumea fizică sunt mai interactivi, astfel încât copiii sunt mai implicați.
Pentru studiu Nao care are aproximativ 60 de centimetri înălțime s-a întâlnit cu 28 de copii pentru ședințe de 45 de minute. Membrii echipei de cercetare și un părinte sau tutore au urmărit dintr-o cameră din apropiere experimentul. Copiii și părinții sau tutorele lor au completat un chestionar online comun înainte de fiecare sesiune pentru a evalua sănătatea mintală a fiecărui copil. Nao, care are vocea unui copil, i-a întrebat pe participanţii la test cum s-au simțit săptămâna trecută și a folosit un chestionar despre sentimente și dispoziție, precum și un chestionar folosit pentru diagnosticarea anxietății, tulburării de panică și a dispoziției mai puţin bune.
Copiii au fost împărțiți în trei grupuri diferite în funcție de probabilitatea ca ei să aibă probleme de sănătate mintală. Pe parcursul sesiunii, participanții au interacţionat cu robotul vorbind cu acesta sau atingând senzorii de pe mâinile și picioarele lor. Senzori suplimentari au monitorizat frecvența pulsului, mișcările capului și ale ochilor copiilor.
Copiii au fost încrezători şi s-au înțeles foarte bine cu Nao, s-au simțit foarte confortabil pe tot parcursul studiului. S-a observat, de asemenea, că își spuneau cu ușurință sentimentele interioare robotului umanoid, sentimente pe care ar ezita să le împărtășească părinților lor.
” Întrucât robotul pe care îl folosim este de mărimea unui copil și nu este amenințător, copiii ar putea să îl vadă ca pe un confident – ei simt că nu vor avea probleme dacă îi împărtășesc secrete”, a spus Dr.Nida Itrat Abbasi, coautor al studiului. „Alți cercetători au descoperit că copiii sunt mai predispuși să divulge informații private, cum ar fi că sunt hărțuiți, unui robot decât să împărtaşească acest lucru unui adult.”
Potrivit cercetătorilor se intenționează extinderea studiului în viitor, incluzând mai mulți participanți și urmărindu-i în timp. De asemenea, ei analizează dacă pot fi obținute rezultate similare atunci când copiii interacționează cu robotul online.
Roboții de asistență socială (SAR) sunt promițători în a ajuta copiii în timpul intervențiilor terapeutice și clinice. Cu toate acestea, utilizarea SAR pentru evaluarea bunăstării mintale a copiilor nu a fost încă explorată, astfel că această lucrare prezintă un studiu empiric în care robotul a administrat (robotizat) Chestionarul Scurt de Dispoziție și Sentimente , Anxietatea și Depresia copilului revizuită.
Înainte de sesiunea experimentală, s-a evaluat, de asemenea, bunăstarea copiilor folosind abordări standardizate stabilite prin chestionare online completate de copii (auto-raport) și de părinți (raport părinte).
Participanții au fost grupati în trei grupuri pe baza scorurilor lor. În plus, s-a analizat răspunsul la chestionar în cele trei grupuri și în diferitele moduri de administrare (auto-raportare, raport părinte și robotizat). Rezultatele arată că evaluarea robotizată pare a fi modul cel mai potrivit în identificarea anomaliilor legate de bunăstarea copiilor din cele trei grupuri de participanți, în comparație cu modurile de auto-raportare și de raportare a părinților.
Rezultatele acestei lucrări arată că SAR-urile pot fi un instrument promițător pentru a evalua preocupările legate de bunăstarea mentală a copiilor.
Articol de Razvan Lupu
