Vinul era cu siguranță una dintre cele mai populare băuturi în Roma antică. Alb, chihlimbar sau roșu, vinul se consuma zilnic, la toate mesele și însoțea ceremoniile religioase. Dar ce gust avea cu adevărat și cum era făcut?
Secretul din spatele producției de vinuri antice romane a fost dezvăluit de o echipă de cercetători din Italia și Franța. Aceștia au analizat trei amfore romane vechi de 1.500 de ani (ulcioare folosite pentru transportul vinului), descoperite pe fundul oceanului, lângă portul San Felice Circeo din Italia, și au reușit să determine modul în care vechii romani făceau vin și elementele pe care le foloseau în acest proces.
Într-o lucrare publicată în PLOS One, cercetătorii au detaliat procesul amplu folosit în analiza și înțelegerea contextului istoric mai larg al descoperirilor acestor artefacte.
Ceea ce face cercetarea deosebit de remarcabilă este îmbinarea unora dintre cele mai recente tehnici de analiză chimică cu alte abordări utilizate în arheobotanică.
“Trei amfore marine, recuperate în 2018 în adâncurile de pe coasta San Felice Circeo, au oferit o oportunitate rară de a dezvolta cercetări interdisciplinare prin analize atât arheobotanice, cât și chimice”, au explicat cercetătorii în lucrarea lor publicată.
Amfirele descoperite aparțineau unor tipuri de ceramică concepute între secolele I și II î.Hr. și erau folosite în acele vremuri în principal pentru a păstra vinul.
În cadrul cercetării au fost utilizate diverse tehnici, inclusiv cromatografia în gaz cuplată cu un spectrometru de masă, care au dezvăluit secretele recipientelor. Analizele au permis explorarea reziduurilor organice pe care aceste amorfele le mai conţineau, atât în ceramica propriu-zisă, cât şi în stratul de hidroizolaţie cu care au fost acoperite.
Polen de viță de vie și rășină de pin
În urma analizei acestor reziduuri, cercetătorii au fost deosebit de interesați de prezența polenului de viță de vie. Au observat că vechii romani foloseau struguri locali în borcane impermeabile cu smoală de gudron pentru a face vin roșu și alb. Ei au descoperit că rășina de pin a fost folosită pentru a crea un fel de gudron hidroizolant, pentru a acoperi interiorul borcanelor. Pe lângă impermeabilizare, cercetătorii au speculat și că pinul ar fi putut fi folosit pentru a aroma vinul în sine.
Deoarece pinul nu era originar din regiune, s-a presupus că a fost importat cel mai probabil din Calabria sau Sicilia, confirmând dovezile istorice ale legăturilor comerciale dintre regiuni în urmă cu 1.500 de ani.
Cercetătorii au reușit să meargă mai departe în studiile lor datorită gamei de metode interdisciplinare utilizate pentru a dezvălui componența chimică a ceea ce a rămas în aceste amorfe.
“Folosind abordări diferite pentru a dezvălui conținutul și natura stratului de acoperire al amforelor romane, am ajuns să înțelegem mult mai bine practicile antice, decât ar fi fost posibil cu o singură abordare”, au declarat cercetătorii în urma testelor efectuate.
Articol de Cristina Zarioiu
