Cantitățile mici de ozon în zonele cu praf atmosferic sunt des observate, iar pentru mult timp au fost slab înțelese. Cercetări noi în domeniu sugerează că atunci când vânturile ridică în atmosferă praf fin din deșert, iodul din praf poate declanșa reacții chimice care distrug o parte din poluarea atmosferică, dar care în același timp permit și gazelor cu efect de seră să rămână în atmosferă pentru o perioadă mai lungă.
Această descoperire a fost publicată în revista Science Advances și poate informa despre cum componența pământului poate influența atmosfera.”Iodul, aceeași substanță chimică adăugată ca nutrient în sarea de masă, este tot aceeași substanță chimică ce consumă ozonul din aerul prăfuit aflat la o înălțime ridicată în atmosferă”, a declarat Rainer Volkamer, profesor de chimie la CU Boulder.
Oamenii de știință preocupați cu studiul atmosferei sunt de mult timp îngrijorați că stratul de ozon este mai sărac în zonele unde concentrația de praf este mai mare, însă motivele erau neclare. Au existat mici indicii în legătură cu faptul că forma gazoasă a iodului poate consuma ozon, însă nimic suficient de convingător. Spre exemplu, un set de date provenit din zborurile aeriene între Chile si Costa Rica sugerau că praful care zbura de pe coasta Americii de Sud avea un nivel izbitor de iod gazos. Se putea deduce că iodul și ozonul erau cumva corelate, dar acestea nu puteau fi asociate în mod precis și cu praful.
Volkamer, cercetătorul principal al studiului, împreună cu echipa sa au efectuat mai multe măsurători atmosferice de precizie cu ajutorul aeronavelor deasupra Oceanului Pacific de est în urmă cu câțiva ani. Noua descoperire, a spus el, are implicații nu numai pentru calitatea aerului, ci și pentru clima pământului.
Chimia iodului poate face ca aceste gaze cu efect de seră să se mențină pe o perioadă mai lungă de timp, iar acest lucru ar trebui să ne ofere un prilej bun pentru a regândi modul în care dezvoltăm scheme de geoinginerie ce implică și praf. “Înțelegerea noastră despre ciclului iodului este incompletă”, a spus Volkamer. “Există surse terestre și o chimie despre care nu știam, pe care acum trebuie să le luăm în considerare”.
Se pare că ceva la nivel chimic în suprafața pământului consumă ozonul în mod particular în zonele cu o cantitate densă de praf. Însă, până de curând, experimentele nu au reușit să demonstreze cu precizie ce anume ar putea influența acest fenomen.
TORERO (Tropical Ocean Troposphere Exchange of Reactive Halogens and Oxygenated Hydrocarbons), o campanie de teren finanțată de Fundația Națională de Știință, a reușit să producă o imagine ce a surprins toate cele trei elemente într-una de de ansamblu, a spus Volkamer. Prin urmare, praful din deșert conține niveluri semnificative de iod, emis în mare parte de către oceane, iar iodul suferă rapid o transformare în forma sa gazoasă, care scade nivelul de ozon în mod radical.
Deși acest fenomen încă neclar generează în continuare multe întrebări, acestea sunt din ce în ce mai specifice și mai aproape de deslușirea întregului proces.
Însă, această descoperire nu este intersantă doar pentru cercetătorii din domeniu, ci pentru oricine este preocupat de viitorul atmosferei și al planetei noastre. Acum că se cunoaște faptul că iodul reduce nivelul de ozon și că acest lucru duce la menținerea efectului de seră mai ales în zonele dominate de praf, următorii pași în dezvoltare trebuie gândiți cu atenție.
Poate și mai important, diverse idei de geoinginerie implică injectarea de particule de praf la mare înălțime în atmosfera Pământului, pentru a reflecta radiațiile solare primite. Acolo, în stratosferă, ozonul nu este un poluant; mai degrabă, el formează un “strat de ozon” critic care ajută la protejarea planetei împotriva radiațiilor care intră.
Iodul atmosferic s-a triplat din 1950 și afectează refacerea stratului de ozon și formarea de particule, iar praful este o sursă de iod în fază gasoasă. Dacă iodul din praf are capacitatea de a se transforma chimic într-o formă care epuizează stratosfera de ozon, a spus Volkamer, “acest lucru nu ar fi în regulă, deoarece ar putea întârzia refacerea stratului de ozon. Ar trebui să evităm să adăugăm iod în stratosferă de acum încolo!”.
Articol de Victoria Nănău
