Davemaoitul este o structură cristalină perovskită care poate fi creată doar în anumite condiții extreme de presiune și căldură. Mai precis, oamenii de știință preconizau că acesta s-ar putea găsi doar în mantaua Pământului.
Aceasta este prima dată când oamenii de știință găsesc elementul menționat anterior. Acesta a fost identificat în interiorului unui diamant de mari propoții în Oropa, Botswana. Se presupune că s-a format la 660 de km în adâncimea pământului și că i-au fost necesari undeva între 100 de milioane și 1.5 miliarde de ani să ajungă la suprafață.
În 1987 diamantul, având 4 milimetrii lățime și 81 de grame, a fost vândut de un dealer și ulterior a ajuns la Institutul de Tehnologie din California. Analizat de Oliver Tschauner, de la universitatea din Nevada, acesta a descoperit că în interiorul diamantului erau blocate canități micrometrice de davemaoit. Davemaoitul este acum un element nou.
Aceștia au folosit o tehnologie numită radiografie sincrotonă pentru a determina ce anume se află în interiorul diamantului. Tehnologia folosește unde de rază X pentru a trece prin diamant, iar prin măsurarea unghiului și a intensității cu care lumina se întoarce, oamenii de știință pot determina ce se află în interiorul pietrei.
Încă din anii 1970, oamenii de știință au teoretizat existența acestui mineral – dar acum aceștia au și dovada existenței lui. Aceasta este “prima dată când au fost observate în natură minerale din mantaua inferioară”, potrivit unui comunicat de presă al Universității din Nevada, Las Vega, care a condus descoperirea.
Structura cristalină perovskită a davemaoitul poate fi creată doar în condiții extreme, precum condițiile găsite între 660 și 900 de kilometri adâncime, în mantaua Pământului, mai exact între crustă și nucleu.
Motivul pentru care oamenii de știință au găsit acest mineral acum reprezintă o pură concidență. Datorită faptului că acesta a fost găsit în mijlocul unui diamant, diamantul a servit un scop de protecție față de mineral, acesta fiind astfel conservat. Davemaoitul supus călătoriei către straturile superioare ale Pământului s-ar fi descompus rapid datorită scăderii masive de presiune în alte minerale până ar fi ajuns la suprafață.
“Rezistența diamantului este cea care menține incluziunile la presiune ridicată”, a declarat pentru Nature geochimistul Oliver Tschauner, care a condus descoperirea.
Tschauner a numit mineralul după Ho-kwang “Dave” Mao, un geolog cunoscut pentru munca sa de pionierat în geochimia de înaltă presiune. Acest diamant specific s-a format probabil la o adâncime cuprinsă între 410 și 560 de mile sub suprafața Pământului, ceea ce îl face un diamant “superprofund”. Diamantul care a capturat particulele minerale a fost suficient de robust pentru a ajunge la suprafață fără a fi deteriorat, relatează Popular Science.
Davemaoitul este compus în mare parte din silicat de calciu, însă acesta poate colecta izotopi radioactivi de uraniu, torium sau potasiu, care creează multă căldură în adâncul mantalei Pământului. Acest lucru înseamnă că mineralul este o parte critică a modului în care căldura se deplasează în profunzimea Pământului, influențând tectonica plăcilor, relatează Nature.
Echipa lui Tschauner, de la Universitatea din Nevada, Las Vegas, a raportat descoperirea în revista Science, descoperire ce oferă o perspectivă unică asupra chimiei din adâncurile Pământului. Davemaoitul este unul dintre cele trei minerale principale în mantaua Pământului, spune Tschauner, reprezentând un procent de 5-7% din materialele de acolo, și fiind de asemenea singurul care poate capta uranium și torium.
“Pentru bijutieri și cumpărători, mărimea, culoarea și claritatea unui diamant contează, iar incluziunile – acele pete negre care îl enervează pe bijutier – pentru noi, sunt un cadou”, a declarat Tschauner într-un comunicat.
Credit poză: Aaron Celestian, Muzeul de istorie naturală din Los Angeles
Articol de Victoria Nănău
