Mai multe studii realizate de neurologi au prezentat această corelație aparent curioasă dintre astm și tumorile pe creier pentru prima dată în urmă cu 15 ani, fără a prezenta însă mecanisme concrete care să arate legătura dintre starea plămânilor și afecțiunile creierului. Recent însă, un studiu realizat în Statele Unite, sugerează că această asociere s-ar putea să fie reală.
În 2015, neurologii au publicat un studiu în care s-a notat faptul că unii copii predispuși genetic la tumori de-a lungul căii lor optice ale creierului nu dezvoltau astm bronșic în același ritm în care populația generală dezvolta această boală.
După mai multe cercetări însă, au fost descoperite dovezi că tumorile acestor copii au fost conduse de o interacțiune între nervul optic și unele celule ale sistemului imunitar din creier, cunoscute sub numele de celule T și microglia. Pentru că astmul este în general considerat a fi o boală inflamatorie mediată de celulele T, neurologii au început să se întrebe care este conexiunea dintre aceste două afecțiuni.
Pentru a testa această corelație, cercetătorii au modificat genetic mai mulți cobai de laborator, astfel încât să devină predispuși la tumori ale nervului optic. Pentru grupul de testare, astmul a fost indus în rândul unor pui între 4-6 săptămâni, în timp ce în grupul de control, format din șoareci fără astm, s-a observat dezvoltarea afecțiunilor creierului.
Acest studiu indică faptul că în timp ce astmul afectează plămânii, poate ajuta creierul, deoarece există o diferență distinctă în comportamentul celulelor T.
„Desigur, nu vom începe să inducem astmul nimănui; astmul poate fi o boală letală”, spune neurologul David Gutmann de la Universitatea Washington din St. Louis. „Dar dacă am putea păcăli celulele T să creadă că sunt celule T de astm atunci când intră în creier, astfel încât să nu mai susțină formarea și creșterea tumorilor cerebrale?”
În cercetările anterioare, când celulele T din plămânii șoarecilor au fost oprite să producă o proteină cunoscută sub numele de decorină, animalele au prezentat un grad de inflamație mai scăzut la nivelul sistemului respirator.
În studiul actual, șoarecii cu astm bronșic au arătat, de asemenea, o expresie crescută a decorinei în celulele T ale splinei, ganglionilor limfatici și nervilor optici, potrivindu-se cu datele colectate din rândul oamenilor afectați de astm, unde această proteină a prezentat creșteri asemănătoare. Astfel, putem înțelege faptul că decorina se poate să nu fie de ajutor pentru plămâni, dar poate avea efecte anticancerigene pentru creier.
„Cea mai interesantă parte a acestui lucru este că arată că există o comunicare normală între celulele T din corp și celulele din creier care susțin formarea și creșterea gliomului pe calea optică”, a declarat profesorul Gutmann. „Următorul pas pentru noi este să vedem dacă acest lucru este valabil și pentru alte tipuri de tumori cerebrale. De asemenea, investigăm rolul eczemei și al infecțiilor la începutul copilăriei, deoarece ambele implică celule T. Pe măsură ce înțelegem mai bine această comunicare dintre celulele T și celulele care promovează tumorile cerebrale, vom începe să găsim mai multe oportunități de a dezvolta terapii inteligente pentru a interveni în acest proces.”
Traducere și adaptare: Izabela Constantin
