Dl. Prof. Univ. Dr. Gheorghe Peltecu s-a născut în comuna Cobadin, județul Constanța, și este absolvent al Facultății de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, unde a fost admis imediat ca intern, prin concurs, în grupa specialități chirurgicale (1977-1980).
Dl. Prof. Univ. Dr. Gheorghe Peltecu este unul dintre cei mai renumiți ginecologi români. În perioada 1992-1996, a profesat în străinătate, efectuând stagii de supraspecializare în chirurgia oncologică ginecologică la Spitalul Universitar CHUV Lausanne (Elveţia), ocupând poziția de lector la Universitatea Stellenbosch (Cape Town, Africa de Sud), medic-invitat la Mayo Clinic (Rochester, Minnesota, Statele Unite) şi la Memorial Sloane Kettering Cancer Center (New York, Statele Unite).
Este membru în American College of Surgeons si în Society of Pelvic Surgeons (SUA), la aceasta din urma fiind si vicepreședinte.
A fost profesor-invitat la Universitatea de Medicină din Viena, în cadrul programului Erasmus.
Vreme de 16 ani, a fost directorul Spitalului Filantropia, pe care a reușit să-l transforme în centrul de excelență de astăzi, și în prezent își desfășoară activitatea în cadrul clinicii Nativia. Predă la UMF „Carol Davila” și formează viitori medici. Are numeroase articole publicate în reviste internaționale recunoscute pe plan mondial – American Journal of Obstetrics and Gynecology, British Journal of Obstetrics and Gynecology, International Journal of Gynecology and Obstetrics, Obstetrics and Gynecology, Journal of the American College of Surgeons, New England Journal of Medicine, dar și numeroase cărți de referință. Domnia sa este medic primar de obstetrică-ginecologie, doctor în științe medicale, cu o experiență de peste 35 de ani și are competențe în ginecologia oncologică, chirurgia laparoscopică și în chirurgia oncologică mamară.
Dl. Prof. Univ. Dr. Gheorghe Peltecu este un lider de opinie și s-a dedicat în întregime carierei medicale. Este un familist convins, iubitor de film și artă, practicant de ciclism și wakeboarding.
Proveniți dintr-o familie cu tradiție în medicină? De unde pasiunea pentru acest domeniu?
Nu provin dintr-o familie de medici. Părinții mei au fost economiști. Chiar tatăl meu mă sfătuia să nu fac medicina, căci această profesie necesită existența unei tradiții în familie. M-au influențat lecturile adolescenței și sentimentul ca așa ceva îmi doream.
Care a fost profesorul care v-a inspirat cel mai mult în anii de facultate?
Din studenție, îmi amintesc cu plăcere de profesorii de clinică medicală și chirurgicală: Profesorii Dan Gavriliu, Bruckner, dar și de profesorul Ranga de la anatomie.
De ce aţi ales acestă specialitate? Care parte a specialității dumneavoastră vă atrage mai mult: obstetrica sau ginecologia?
Am optat pentru această specialitate într-o situație conjuncturala. În anul în care trebuia să aleg specialitatea s-au sistat concursurile de asistenți universitari la UMF Carol Davila, iar oferta de poziții de chirurgie în București era descurajatoare. Așa încât am ales ceea ce mi s-a părut cel mai aproape de chirurgia pe care mi-o doream și pentru care mă pregătisem: ginecologia. În detrimentul ortopediei, neurochirurgiei și al chirurgiei plastice și reparatorii, identificată pe-atunci cu arsuri și traumatologie.
Am investit în mod egal în obstetrica si ginecologie. Odată cu trecerea timpului, interesul pentru chirurgie și mai ales pentru chirurgia ginecologică oncologica și chirurgia cancerului mamar a devenit preponderent.
Cum priviți relația mentor-medic tânăr? Dar relația medic-asistent?
Consider că orice medic are datoria morală, ce derivă chiar din Jurământul lui Hippocrate, să transmită mai departe cele învățate de el. Să formeze specialiști. Cu atât mai mult medicii care ocupă și o poziție didactică. Această filozofie am întâlnit-o si la Clinica Mayo si mi s-a întipărit într-un moment de maturitate profesională.
Cine v-a influențat foarte mult în formarea dumneavoastră chirurgicală şi clinică?
Am avut trei mari mentori care mi-au marcat formarea medicală. Am fost intern al profesorilor Radu Păun, Ioan Juvara, Dan Alessandrescu. Profesorul Radu Păun, m-a învățat să cunosc tainele diverselor specialități ale medicinii interne, spunându-mi că voi înțelege și trata mai bine o suferință chirurgicală (eram intern de chirurgie). Profesorul Juvara, atunci lider al chirurgilor români, mi-a transmis importanța examenului clinic în stabilirea diagnosticului, rafinamentul actului operator și importanța urmăririi postoperatorii. Dan Alessandrescu m-a fascinat cu mintea sa enciclopedică, cunoștințele de biologie, talentul chirurgical și cel obstetrical și care, într-o anumită conjunctură, pe care atunci am considerat-o nefastă, m-a determinat săa aleg obstetrica și ginecologia ca specialitate pe care urma să o învăț și să o practic. Și pe care am practicat-o apoi cu pasiune până în prezent.
Câte vieți ați adus pe lume? Țineți o evidență a cazurilor dumneavoastră? Povestiți-ne cel mai spectaculos caz al dumneavoastră.
Nu păstrez o statistică a numărului de nașteri sau de operații efectuate. Sunt foarte multe. Un caz dramatic, pe care mi-l amintesc mereu, este acela al unei gravide nedispensarizate, care a născut pe cale vaginală, a făcut o ruptură uterină la naștere, reintervenindu-se apoi prin histerectomie, pentru controlul hemoragiei. Hemoragia a fost importantă și greu de controlat, iar durata intervenției chirurgicale a fost de 12 ore. Pacienta a fost salvată.
Ce părere aveți despre nașterea pe cale naturală vs cezariană?
Aparțin categoriei de obstetricieni care recomandă nașterea vaginală ori de cate ori sunt întrunite condițiile obstetricale necesare. Încerc atât personal, cât și cu ajutorul moașelor din Filantropia să convingem gravidele de avantajele nașterii naturale. Atunci când nu reușim și gravida dorește să nască prin cezariană iî oferim cezariana. Operația cezariană este cauza unei complicații care poate apărea cu ocazia sarcinilor ulterioare și care constă în dezvoltarea unei aderențe anormale a placentei la vechea cicatrice de cezariană. Placenta nu se desprinde de peretele uterin la naștere, generând hemoragii severe care pot impune extirparea uterului. Este o complicație severă care, dacă nu este depistată în cursul sarcinii și nu este gestionată corespunzător (operație înainte de termen, într-o unitate cu experiență), poate reprezenta un risc de deces matern. Creșterea numărului de cezariene este însoțită de o creștere proporțională a incidenței placentei cu aderență anormală.
În zilele noastre, a crescut mult vârsta la care femeile dau naștere copiilor. Ce părere aveți despre nașterea la vârste înaintate? Care ar fi astăzi vârsta ideală de a avea copii?
Nașterea la vârste de peste 30-35 ani este frecventă și este un fenomen social. Femeile pun adesea pe primul plan realizarea profesională și apoi concepția. Multe dintre femei nu știu că fertilitatea este în scădere după 37 ani și supraestimează posibilitățile reproducerii medicale asistate de a le ajuta să conceapă.
Nașterea prin hipnoză este aleasă de tot mai multe femei în lume și este posibilă chiar și în România, ce părere aveți?
Nu am o experiență, întrucât nu am fost impresionat în așa măsură încât sa o introduc în spitalul Filantropia. Aici încurajăm gravidele să participe la actul nașterii. Chiar și în cazul operației cezariene, anestezia este, aproape în toate cazurile, anestezie rahidiană, tocmai pentru a da posibilitate gravidei să interacționeze cu copilul imediat după naștere.
Ce părere aveți despre nașterea în apă? Care sunt avantajele și dezavantajele acestui tip de naștere?
Nu am dezvoltat un astfel de proiect în spital. Consider că nașterea vaginală așa cum o practicam în Filantropia este un standard de bune îngrijiri și de siguranță.
Câte vieți ați salvat de-a lungul carierei ? (copii, mame, doamne cu patologie ginecologică sau oncologică din sfera ginecologică)
Nu am ținut o astfel de evidență. Am fost foarte mulțumit când am făcut-o.
Ce atitudine ar trebui să adopte un medic aflat ȋn faţa unei sarcini cu probleme (malformaţii congenitale, cancer genital/de sân apărut în sarcină)?
Atitudinile sunt diferite când este vorba despre o malformație congenitală fetală sau de un cancer genital descoperit în timpul sarcinii.
În ambele cazuri, documentarea diagnosticului trebuie făcută cu acuratețe. Dacă malformația congenitală fetală este incompatibilă cu viața, gravida va fi consiliată de obstetrician, genetician, psiholog, iar recomandarea poate fi întreruperea cursului sarcinii. Sunt situații speciale, care trebuie sa respecte legislația tarii si care sunt rezolvate de comisii medicale multidisciplinare.
În ceea ce privește cancerul de sân, dacă acesta este diagnosticat în trimestrul întâi, se va recomanda întreruperea sarcinii. În cazul în care cancerul este depistat în trimestrele doi sau trei, se va analiza cazul într-o comisie multidisciplinară, care va recomanda chimioterapie până la 32-34 săptămâni, urmată de naștere vaginală sau prin operație cezariana. După naștere, se va practica tratamentul chirurgical adresat sânului, de obicei mastectomie, și tratamentele adjuvante, radioterapia și hormonoterapia, dacă acestea sunt indicate.
La fel se procedează și în cazul cancerului de col uterin. Dacă boala este descoperită în trimestrul doi, se dă prioritate evoluției sarcinii, care va fi urmărită până aproape de termen, iar după nașterea prin operație cezariană, se tratează cancerul de col conform protocoalelor.
Care este impactul emoțional a unui avort spontan și care sunt factorii care duc la acesta? Când recomandați ca femeia să facă o întrerupere de sarcină?
Impactul emoțional al unui avort spontan este mare. Este perceput ca un eșec sau ca o dificiență de reproducere. Percepția poate fi diferită în funcție de vârsta la care se produce avortul și de interacțiunea pacientei cu medicul sau cu echipa de medici care o consiliază. Dacă avortul se produce în primele 7-8 săptămâni de gestație, cea mai probabilă cauză este cea genetică. Femeia va fi consiliată că a fost un hazard și sfătuită să reia încercările de a rămâne gravidă după un interval de câteva luni. Dacă avortul se produce în luna a treia sau mai mult, medicul curant va indica investigații adecvate, care să identifice cauza și să recomande conduita necesară.
Sarcina în timpul pandemiei COVID? La ce riscuri au fost supuse femeile însărcinate?
În timpul pandemiei, gravidele au fost supuse riscului de îmbolnăvire, iar în caz de îmbolnăvire, mai ales în trimestrul al doilea, riscului de a face forme severe de boală, de a face insuficiență respiratorie și de a fi operate pentru salvarea copilului. Au existat nașteri premature decise medical, cu toate inconvenientele prematurității. De aceea, corpul medical a militat continuu pentru vaccinarea anti-Covid 19.
Medicul manager de spital – este nevoie ca un manager de spital să fie medic pentru a gestiona mai bine lucrurile? Un manager de spital trebuie să mulțumească, în egală măsură, colegii şi pacienții, dumneavoastră cum aţi reuşit să faceţi acest lucru?
Consider că, în actuala situație, din România, managerul care este de formație medic, va fi cea mai bună alegere. Acesta va cunoaște cel mai bine activitatea medicală, modalitatea furnizării unor servicii medicale de calitate, investițiile în aparatură performantă și formarea și selectarea resursei umane.
Care este cheia reușitei în profesia de medic?
Profesionalismul, pasiunea și perseverența. Toate trebuie implementate într-un proiect.
De ce ați ales sa fiți medic în România și nu în străinătate?
După ce mi-am completat o formare profesionala în Occident, am simțit că doresc să construiesc un proiect, nu doar să practic medicină performantă.
Anul trecut aţi inaugurat centrul Nativia, care este motivul pentru care ați deschis această clinică?
Pentru a-i aduna în același centru pe toți colegii formați în Filantropia și supraspecializați în străinătate, astfel încât să putem practica în echipă, cu aceleași standarde, o medicină performantă și integrativă, într-un centru de sănătate a femeii.
Care sunt serviciile pe care le oferă centrul, ce capacitate de tratare are şi cu ce sunt diferite serviciile clinicii faţă de alte centre private de acelaşi gen din ţară? Este Nativia o clinică care se adresează doar unui anume segment de piaţă?
Nativia oferă servicii complexe, tipice unui ambulatoriu de specialitate. Aș menționa pentru gravide: diagnosticul și monitorizarea sarcinii, cu ecografii morfologice efectuate de medici formați la Londra. Consultația genetica atât in obstetrică, dar și în oncologie. Diagnosticul infecțiilor HPV și al stărilor precanceroase ale colului uterin, inclusive colposcopii și biopsii. Diagnosticul afecțiunilor ginecologice chirurgicale benigne (fibroame, chisturi) dar și oncologice (cancer de vulvă, col, endometru, ovar). Diagnosticul imagistic al tumorilor mamare benigne și maligne (ecografie, mamografie), puncții ale leziunilor suspecte, precum și pregătirea pentru tratamentul chirurgical adecvat al cancerului mamar. Consultații și investigații pentru probleme de infertilitate și planuri de reproducere medicală asistată. Consultații pentru radioterapie recomandată ca tratament adjuvant în cancerele genitale. Consultații de neonatologie și ecografii de sold, postnatal. De asemenea recoltarea de analize medicale.
În România, nu există un program național de screening pentru depistarea precoce a cancerului de sân, când credeţi că va fi posibil să avem acest program? Dar un program national de depistare precoce a cancerului de col uterin? Cum ar fi posibil ca tinerele fete și mamele lor să fie convinse sa se vaccineze anti HPV? Ce ar trebui să facă autoritățile pentru a se obține o campanie de vaccinare anti HPV de succes?
Screeningul cancerului de sân și col sunt necesare în România. Există modele în țări occidentale care pot fi preluate și adaptate României. Ele trebuie să respecte regulile de bază ale screeningului: să fie adaptate noilor tendințe (testarea HPV primară, pentru cancerul de col) și să aibă o acoperire populațională cât mai mare.
Cât privește vaccinarea anti HPV, aceasta ar trebui făcută în școli, între 11 și 14 ani (modelul de succes australian este cel mai bun exemplu). Și, ideal, ar trebui să includă și băieții.
Campaniile educaționale profesioniste, în care să fie implicate cât mai multe personalități ale vieții sportive, artistice, medicale, culturale, persoane formatoare de opinii, sunt de mare ajutor.
Câteva cuvinte despre educația medicală în țara noastră şi în mod particular despre educaţia sexuală. Cine ar trebui să o facă şi începând de la ce vârstă ar fi potrivit să se discute la şcoală şi în familie acest subiect?
Este un subiect tabu și, ca atare, un eșec educațional. Premizele de la care se pornește, de segregare a băieților de fete, este profund greșit. Însăși denumirea legii adoptate recent de Parlament – educatie pentru sănătate – arată că obiectivul nu este bine înțeles sau ascunde o falsă pudoare sau o ipocrizie. Educația sexuală este denumită astfel în toată lumea civilizată și își propune să ofere sfaturi privind măsurile contraceptive, prevenind sarcinile la adolescente, să prevină boli cu transmisie sexuală și să demitizeze un aspect al relației dintre cele doua sexe, care este din abundență prezentat distorsionat pe site-urile pornografice.
În egală măsură, deschiderea către educația sexuală trebuie promovată și în rândul părinților, școala și familia având un obiectiv comun.
Un mesaj de final pentru doamnele si domnișoarele care vor citi aceste rânduri.
Ginecologia se îngrijește de sănătatea femeii din adolescență și până la menopauza târzie. Consultația periodică permite prevenția unor boli (infecția HPV și leziunile precanceroase ale colului uterin), depistarea precoce și tratarea unor boli chirurgicale, inclusiv canceroase, furnizează sfaturi contraceptive și tratează afecțiuni genitale medicale. Obstetrica se îngrijește de buna evoluție a unei sarcini și de o naștere sigură, atât pentru mamă, cât și pentru făt. Prin urmare, specialitatea de obstetrică și ginecologie însoțește femeia pe tot parcursul vieții sale. Se îngrijește nu numai de sănătatea sa fizică, ci și de calitatea vieții sale, în diverse etape ale vieții.
Interviu de Diana Lupu
