„Puterea de a-ți alege direcția propriei vieți îți permite să te reinventezi, să-ți schimbi viitorul și să influențezi cu putere restul creației.” – Stephen Covey
Andrei Roşu a intrat în Cartea Recordurilor în anul 2011, fiind primul om din lume care a alergat 7 maratoane şi 7 ultramaratoane pe 7 continente. Are peste 50 000 km alergaţi, a ajuns în 70 de ţări, a reuşit să termine cele mai grele curse de maraton şi ultratriatlon de pe planetă şi a strâns peste 2 milioane de lei pentru cauzele sociale în care crede. Primul român care a traversat Canalul Mânecii. Anul 2015 a fost anul în care a terminat cel mai greu ultratriatlon din lume, dar şi anul în care a fost desemnat „Vegetarianul anului în România”.
În 2020 a participat la emisiunea „Imperiul leilor” şi a primit o finanțare de 80 000 de euro, pentru 15% din companie, din partea lui Mohammad Murat. Tot în acel an a lansat împreuna cu cei de la Rawdia (restaurant Raw&Vegan Braşov) gama de lactate vegane Filgud.
„Filgud – este un brand născut din dorința de a oferi alternative prietenoase atât cu oamenii cât și cu natura la unele din cele mai îndrăgite brânzeturi, lactate și alte produse de origine animală. Sunt produse pline de proteine, fără lactoză și colesterol. Ideea Filgud a apărut treptat, ca o consecință a schimbărilor și a prioritizărilor pe care le-am făcut în viața mea în ultimii 10 ani, am devenit părinte, am renunțat la obiceiurile nesănătoase, am început să fac sport, am pierdut semnificativ în greutate, am absolvit un curs de bucătărie vegană și am încercat să fiu un model real pentru copiii mei și pentru cei care sunt inspirați de evoluția mea”, spune Andrei Roșu.
Unde aţi făcut cursul de bucătărie vegană?
Cursul este organizat la fiecare trei luni de Rawdia, un restaurant vegan, cred că unul dintre cele mai vechi din București și unul dintre cele mai bune, s-au extins și în restul țării şi organizează acest curs care nu este numai despre cum să gătești niște alimente și cum să le prepari astfel încât să fie foarte gustoase și hrănitoare, dar în acest curs participă și un medic nutriționist de la Institutul Național de Sănătate Publică, nu cineva care a citit patru cărţi şi vine să vorbească despre asta, cu tehnologi din industria alimentară, este un curs foarte interesant care îți și explică principiile care stau în spatele unei alimentații.
Poți fi vegan și așa, nu mâncând chipsuri și covrigei, cum mănâncă în post majoritatea românilor, ceea ce nu e, cred eu, cea mai sănătoasă alegere. Îmi amintesc că în acest curs chiar este un capitol dedicat participanților care au copii cu nutriție vegană, deci ce să le gătești copiilor, nu doar să gătești, repet, doar ca să arate drăguț în farfurie, ci să gătești în așa fel încât să nu dezvolte vreo carență copiilor respectivi. Eu sunt convins că 99% din cei care au copii și gătesc pentru ei, indiferent de nutriția aleasă, nu își pun problema de a pune în farfurie lucruri care să asigure necesarul zilnic de minerale, de vitamine, de grăsimi, de aminoacizi, pur și simplu merg pe: „Hai, mănâncă tot din farfurie!” și mergem pe poftele imediate.
În mod normal, când gătești plecând de la pofte, „când ai foamea aia de lup” și nu ai mâncat de șase ore sau îți acorzi o recompensă emoțională, nu o să îți pui o salată în farfurie, probabil o să îi spui copilului: „Mănâncă și tu o prăjitură! Bea un suc și du-te și fă-ți temele!”
De ce Filgud, şi nu Feel Good? Filgud a venit de la stilul de viață ales?
În momentul în care am ales numele acesta, am vrut să fie o denumire care să poată fi citită de orice om din orice țară, adică să înțeleagă despre ce este vorba chiar dacă nu știe că este scris Filgud, pronunțarea este aceeași: Feel Good, asta o dată, să putem avea un produs internațional, după care ne-am gândit ca denumirea produsului să fie despre ce reprezentăm noi, cei din spatele acestui business, în sensul în care deciziile noastre ar trebui să ne conducă la a ne simți bine, nu doar la stomăcel că e plin și umflat, dar de a ne simți bine și din punctul de vedere al sănătății, din punctul de vedere al mediului, din punctul de vedere al compasiunii pentru animale, din punctul de vedere al ambalajelor pe care le folosim care sunt reciclabile, vorbim de borcan și carton, să aibă un impact cât mai mic asupra mediului.
Deci, holistic feel good, nu este doar, repet, „mi-am asigurat caloriile și gata”, şi atunci mi s-a părut interesantă denumirea asta „Filgud” și am rămas la ea. Am avut multe propuneri de la agenția cu care lucrăm și cred că a durat șase luni procesul acesta de prim branding și mă bucur că am ajuns până la urmă la varianta potrivită. E, de fapt, prima investiție pe care, cred eu, că orice antreprenor la început de drum merită să o facă cu atenție, pentru că rămâi cu numele ăla, e ca atunci când dai numele copilului. Sigur, și o firmă, și un copil pot rebranduite sau redenumite la un moment dat, dar ar fi păcat să nu faci, totuși, lucrurile bine de la început.
Care sunt produsele Filgud? În ce constă mai exact business-ul? Aveți o linie de producție/ambalare a produsului final?
Noi am început cu câteva produse, la început lapte din migdale, iaurt din caju, icre făcute din amarant, o brânzică feta, cea cu probiotice, și de asemenea un tartinabil de caju cu ceapă și mărar. Acestea au fost cele cinci produse cu care am început. Gândindu-ne la ce-am vrea noi să avem mâine dimineață în frigider acasă, ce produse ne-ar plăcea să facem. Și la cursul de bucătărie vegană, îmi amintesc, la lucrarea mea de licență am avut acel tartinabil de caju cu ceapă și mărar care a ieșit fantastic și l-am replicat, l-am făcut acasă de câteva ori și prietenii, familia, nimeni nu a crezut că e din caju şi că nu e din lapte normal.
Noi ne-am gândit să reinterpretăm produsele cu care noi, cultural, suntem obișnuiți în zona de lactate și brânzeturi în special, sigur și alte produse adiacente în care de obicei se folosesc produse de origine animală şi, cum în zona de mezeluri și burgeri e aglomerație foarte mare și se impune o tehnologie mult mai mare și o investiție mai mare și nici nu suntem noi mari consumatori, nici ca familie, de mezeluri și de burgeri în mod deosebit, am zis hai să migrăm către zona asta de alternative ale lactatelor.
Din acest motiv spuneam că vrem să reinterpretăm toate brânzeturile și toate lactatele pe care le găsim la raft, pentru că, în coșul zilnic al românilor, lactatele și brânzeturile reprezintă o pondere importantă, vorbim probabil de 30% din ceea ce consumă România anual. Cred că ar ajuta foarte mult și pentru sănătatea noastră să ne orientăm mai mult spre produse alternative care nu au colesterol, pentru că aia e problema, dincolo de compasiune.
Pentru mulți nu e un factor motivant, „moare animalul, asta e”, dar e acest colesterol care, să nu uităm, este unul dintre factorii principali cauzatori de moarte în România. Bolile cardiovasculare sunt inamicul numărul unu în România și șansele de a muri de o boală cardiovasculară se situează la peste 50%.
Plantele nu au acest LDL și atunci e clar că o brânză alternativă din plante are un impact mult mai mic asupra bolilor şi al sănătății și am plecat cu aceste cinci produse, după care am început să extindem gama.
Avem tot felul de tartinabile, cu rucola, cu roșii uscate și lansăm în curând unul cu țelină, ardei și turmeric. Am lansat și un camembert extraordinar, care cred că „păcălește” mulți oameni, este foarte bun la gust.
Avem două categorii de produse, practic unele care imită foarte bine originalul, cum sunt icrele de amarant cu care „păcălim” orice pescar sau diverse tipuri de brânzeturi și de asemenea creăm în paralel și alte gusturi cu care nu suntem neapărat obișnuiți, dar generația mai nouă, cea de mileniali, dorește să le încerce.
Generația noastră n-a crescut cu rucola, cu roșii uscate sau turmeric. Nu știam ce înseamnă turmeric până acum câțiva ani, dar cei care vin din urmă cu siguranță vor să încerce gusturi noi şi atunci avem acest echilibru în care sunt și produse cu care ești obișnuit și unele pentru generația nouă. Am uitat să-ți spun, mai avem și un produs care cumva pare că e din alt film în tot ce am enumerat până acum, avem o granola foarte bună, este o granola fără gluten, de fapt toate produsele noastre sunt fără gluten și fără lactoză.
De ce am făcut acest produs? Noi, în general, lucrăm foarte mult cu caju, cu migdale, cu amarant și cu alte nucifere; avem aceste produse în făbricuță și am zis hai să le punem în cuptor, în deshidrator și să facem această granola ca să nu aruncăm, bine nu vă imaginați că punem ultimele rămășițe, știi ca la cofetărie cum se spunea pe vremuri „că e cartoful făcut din ce rămâne pe mese”, e vorba pur și simplu de a utiliza în mod responsabil cantitățile de materii prime pe care le ai și am zis să facem această granola care este extraordinară, fără zahăr, dar chiar și așa e foarte dulce, foarte bună și în timp cred că vom face și ciocolată cu „lapte”, fiind vorba, de fapt, de lapte vegetal și alte produse care în mod tradițional au lapte.
Legat de o linia de producție/ambalare a produsului, noi am plecat artizanal cu o bucătărie cu linie profesională, așa cum se fac la cursurile de bucătărie, după care ușor, ușor ne-am orientat către echipamente profesionale. Acum suntem la faza în care ne mutăm într-un spațiu mult mai mare, astfel încât să putem monta o linie automată de umplere și de ambalare și de împachetare a produselor respective.
Cum este brandul Filgud la un an de la lansare, există competitori pe piaţa din România, unde se găsesc produsele, doriţi să vă extindeţi şi pe piaţa externă?
Cum este Filgud la un an de la lansare? Nu cred că suntem un brand în momentul ăsta. Adică dacă întrebi un om pe stradă, probabil că lumea încă nu știe, dar sigur că în lumea vegană oamenii au auzit de el, dar noi nu nu țintim neapărat către această piață care e o nișă a nișei, dacă vorbim despre veganii din România, probabil că unu la sută dintre oameni se declară vegani față de 8, 9 sau 10 la sută cât sunt în țările vestice, dar noi ne adresăm omnivorilor, și mai ales persoanelor care în perioada de post vor să găsească o alternativă gustoasă și sănătoasă, persoanelor care, din când în când zic: „Băi, mi-a ajuns, am mâncat săptămâna asta numai nenorociri, vreau și eu o zi, două să încerc altceva”.
Ce am observat noi? Avem foarte mulți clienți recurenți, adică cine a gustat o dată icrele noastre sau brânzicile noastre se întoarce cu siguranță la aceste produse. Acum, la un an de la lansare, cred că suntem destul de bine poziționați în sensul în care am fost acceptați de supermarketuri, ceea ce nu este deloc simplu, mai ales în zona aceasta de artizanat. N-am reușit să ne dezvoltăm atât de mult pe cât își doresc supermarketurile, pentru că și-ar dori să fim în multe locații, dar producția ne împiedică să fim în multe orașe și multe locații. Suntem în două rețele de supermarket, cele care ni s-au părut nouă cele mai potrivite pentru ceea ce facem. De asemenea, suntem în 26 de orașe, avem câte un partener sau doi în fiecare oraș mare, astfel încât să nu creăm frustrări, pentru că la început eram doar în București și noi promovam pe Facebook unde anunțam ce am mai lansat, ce am mai făcut, şi ziceau: „Bine, Andrei, dar eu mă uit de-aici de la Oradea la tine și ce să fac? Hai cu ele și aici”. Și atunci am început să semnăm parteneriate și în țară, avem peste 100 de parteneri în diferite locații şi dacă am ajuns la acest număr în mai puțin de un an e satisfăcător pentru noi. Sigur că vrem să ajungem și la piața externă, dar până atunci mai sunt niște etape de parcurs. Am avut cereri și din țări arabe, ne-am luat și certificatul halal și E-label-ul pentru produse vegane, avem toate certificările posibile, bio, eco pentru produsele care se încadrează acolo, dar trebuie să creștem substanțial producția, pentru că altfel nu avem de ce să ieșim afară. România, cred eu, e o piață bună pentru a testa, pentru a valida anumite produse sau invalida anumite produse, astfel încât în momentul în care ieși pe alte piețe să ai maturitatea necesară de a prezenta niște produse competitive.
Deci cam asta este, noi sperăm, sigur după ce reușim să fim pe raft în toate orașele din România, să încercăm și alte piețe și dacă piețele respective vor reacționa pozitiv la produsele noastre, cu siguranță ne vom extinde și în zona de producție.
Cum se îmbină viața sportivă cu antreprenoriatul?
Îmi amintesc că, în momentul în care am decis să mă lansez în acest segment de antreprenoriat, plecasem din corporație. Între 2000 și 2016, am lucrat în corporație, am mers în paralel cu alergatul și cu corporația până prin 2016, după care, urmând un proiect foarte dificil logistic, acea traversare a Atlanticului, și fiind coordonatorul proiectului, am întrerupt contractul cu compania la care lucram.
De asemenea în paralel, de prin 2014, făcusem un pas așa timid către antreprenoriat, eram soloprenor sau freelancer, nu știu cum se numesc, în sensul în care creasem câteva programe online, programe de dezvoltare personală, programe de sport, programe de nutriție și practic trecerea de la soloprenoriat la antreprenoriat n-a fost chiar așa de dificilă.
În plus, eu cred că te ajută disciplina pe care o dobândești în zona sportivă și faptul că știi că ai de atins niște obiective, faptul că știi că vin niște momente grele, multe momente grele care sunt, de fapt, doar provocări pe care le ai de depășit, nu sunt vreun semn de sus, de undeva, pur și simplu trebuie să te-aștepți că, în momentul în care îți lansezi un business, trebuie să-ți asumi niște riscuri în primul rând, pentru că multe afaceri dau faliment după un anumit timp. Trebuie ca în fiecare zi să avansezi câte un pic, asta faci și în viața sportivă, să nu te complaci niciun moment chiar dacă, la un moment dat, lucrurile merg foarte bine, să lansezi în permanență, să testezi produse noi, cel puțin în domeniul nostru, unde este importantă, bineînțeles, siguranța alimentară, să nu faci compromisuri, să angajezi oameni de calitate, să ai o echipă foarte bună, să ai o relație extraordinară cu clienții și în fiecare zi să mai pui o cărămidă, și încă o cărămidă, și încă o cărămidă.
Cam despre asta e, așa e și în sport, nimeni nu se pregătește o oră pentru maraton. Pentru un maraton te pregătești ani de zile, după care vrei să-l alergi mai repede, poate vrei să alergi pe o distanță mai mare de maraton.
Același lucru se întâmplă și în antreprenoriat, poți să te oprești la 10 km ca alergător și să alergi din ce în ce mai bine sau să pot alergi sute de km și, repet, în antreprenoriat poți să iei decizia de a rămâne la nivel de artizanat, poți să te duci în microproducție, poți să te duci în macroproducţie, să te duci pe piață, poţi să te duci pe zece piețe, asta, pe parcurs, ține de decizia antreprenorului până la urmă, astfel încât îți faci calcule ce sacrifici în procesul ăsta, pentru că totdeauna și antreprenoriatul și viața sportivă este despre ce sacrifici versus ce câștigi.
Mulți își imaginează că, dacă ești antreprenor, ai mult mai mult timp liber, eu cred că până la urmă modul în care îți organizezi tu agenda ar trebui să fie o prioritate și ca antreprenor, și ca angajat, și ca freelancer, în orice ipostază ai fi, trebuie să știi să-ți organizezi agenda și să știi ce sacrifici.
Poți să dormi puțin, dacă vrei, de exemplu, să-ți duci la bun sfârșit toate task-urile la birou și să petreci timp cu familia. Dacă nu ești dispus să sacrifici orele alea de somn sau nu vrei să sacrifici emisiunile de după zece seara de la televizor atunci o să sacrifici din timpul petrecut cu familia.
Asta e alegerea fiecăruia, poți să-ți sacrifici sănătatea dacă nu te organizezi bine și ești într-un stres permanent și nici nu iți începi ziua cu mișcare, astfel încât să ai o gestionare mai bună a stresului, aici putem divaga și discuta ore întregi doar pe tema aceasta, dar eu cred că se îmbină foarte bine viața sportivă cu antreprenoriatul, sunt pur simplu niște segmente distincte ale zilei. Pentru mine, ziua începe cu sport, după care urmează partea de antreprenoriat, după care partea de familie.
Deci dacă le separi, eu încerc să le disociez destul de mult, pentru că e dificil să lucrezi în timp ce alergi pe bandă și de asemenea să te și joci cu copii, să stai cu ei în cârcă, pentru că n-ai fi eficient și nu te-ai bucura de niciuna dintre ariile respective așa că încerc să le separ și, trezindu-mă devreme, am timp pentru toate, adică prefer să mă trezesc la 5, 6 și să mă culc la 10, 11 decât să mă trezesc la 10, după care totul se întâmplă pe grabă și într-un stres permanent.
Chiar şi când lucram în corporație, preferam să-mi fac antrenamentul de dimineață, aveam motoarele pornite, energie maximă, ajungeam la opt dimineața, când încă nu veneau colegii, până la 9, 9 și jumătate, când soseau ei, deja terminam cam jumătate din ce era de făcut pentru că ai, repet, o energie foarte bună și ai și liniște în jurul tău, nu apar întreruperi și asta îți dă altfel de randament, faptul să știi că ai terminat aproape jumate din ce ai de făcut înainte de a începe teoretic ziua de lucru îți dă un tonus foarte bun și previne foarte bine stresul ulterior. De asemenea, întotdeauna am încercat să am o eficiență maximă astfel încât să plec la timp, iar pentru asta chiar îmi puneam la sfârșitul zilei în calendar diverse evenimente, chiar dacă era doar o ieșire în parc cu familia sau de luat copilul de la grădiniță.
Te organizezi mult mai bine când știi că ai la sfârșitul zilei o oră de plecare, e clar, că poți să faci lucrurile în trei ore sau poți să le faci în șapte.
Până la urmă, repet, ține de nivelul de organizare, oricum nu mi se pare statul peste program un semn de productivitate, chiar și la noi în companie încercăm ca la trei și jumate toată lumea să încheie și să plece, nu mi se pare că statul peste program reprezintă expresia productivității maximale, eu cred că încerci să compensezi prin volum ceea ce nu poți prin calitate sau prin productivitate. Prefer să lucrez cu cineva care face în trei ore tot ce trebuie și asta e. De exemplu, dacă ne propunem să terminăm 1 000 de borcane într-o zi, prefer să vină cineva care le face într-o oră, nu zece oamenii care stau 10 ore ca să terminăm 1 000 de borcane.
Luați suplimente alimentare, mai ales în contextul actual al pandemiei?
Ăsta este un subiect foarte interesant pentru că e o întrebare pe care o primeam și înainte, și o voi primi probabil și după, toată lumea își imaginează că dacă faci sport și ai volume mari să zicem 20 km în fiecare zi asta presupune că ai o pastilă magică pe undeva, tu în rest mâncând cartofi prăjiți și covrigei, iei pastila și, gata, ai în corpul tău o explozie de vitamine și minerale.
Sigur că există și suplimente în viața de sportiv și mai sunt și suplimentele pe care le iei având o dietă vegană sau în funcție de perioada anului în care ai nevoie de vitamina D, indiferent că ești vegan sau nu, ai nevoie de B12 dacă ești vegan, sigur la vegani sunt discuții mai largi, de exemplu ajută foarte mult Omega 3 cu lanț lung, EPA-DHA pe care, de regulă, cei mai mulţi le iau din pastilele din ulei de pește, dar o sursă cel puțin la fel de bună este cea din alge, de unde de fapt își ia și peștele Omega 3.
În perioadele în care aveam de făcut un efort foarte mare, antrenamente foarte lungi evident că am luat suplimente, nu știu dacă se numesc suplimente, sunt de fapt pudre proteice din plante sau aminoacizi din plante pe care le iau ca să suplimentez, deoarece dacă faci un efort foarte mare, nu poți să mănânci 8 000 de calorii, astfel încât să-ți asiguri necesarul de aminoacizi și de carbohidrați, și atunci apelezi și la suplimente.
Dar întotdeauna vine întrebarea logică, uite sunt azi aici în starea asta, mă simt bine, de ce suplimente am nevoie?
Eu îmi fac analizele la fiecare șase luni, uneori mai des pentru că în viața sportivă ajută să le faci ceva mai des, la unele competiții chiar se cer anumite tipuri de analize și pentru mine e foarte simplu să văd după o cursă ce valori au coborât foarte mult din corp, fie că e vorba de B12 sau de calciu, de magneziu, de fier, și atunci e simplu și cam știu ce suplimente sunt necesare, dar am spus tuturor, în momentul în care nu știi dacă un supliment îți trebuie sau te ajută, du-te la medic în primul rând, discută despre suplimente, după care fă-ți niște analize de sânge, vezi dacă ai niște carențe, că dacă n-ai carențe nu văd sensul în a lua niște substanțe, niște suplimente dacă nu ai nevoie, îl iei ca să ce, să-ți faci un stoc? Ideea este că, și dacă vitaminele și minerale sunt recunoscute ca fiind benefice pentru om, a avea un exces de anumite minerale sau anumite vitamine nu este un lucru extraordinar pentru sănătate.
Mă întreabă oamenii de ce pun două, trei nuci braziliene în shake-ul de dimineață. Pentru seleniu, seleniul este foarte bun, dar dacă îl iei din 50 de nuci braziliene într-o zi, nu mai e atât de ok, sau să ai foarte mult fier în tine sau foarte mult calciu nu e ceva extraordinar şi atunci îți faci analize, vezi exact dacă ai vreo carență. Pasul următor ar trebui să fie ok, deci am carența asta, hai să-mi fac un jurnal alimentar trei zile, să văd ce pun în farfurie, pentru că asta ajunge în mine. E atât de simplu în ziua de astăzi, sunt atâtea site-uri în care îți faci jurnalul nutrițional, scrii ce pui în farfurie și în trei secunde ai rezultatul, spune exact ce nutrienți ai acolo și în funcție de greutatea ta, de sex, de vârstă, îți spune dacă ai vreun deficit sau nu, și de cele mai multe ori, ceea ce rezultă din analiza acestui jurnal nutrițional se reflectă foarte bine în analizele de sânge.
După care hai să vedem și ce alimente, acum ai și Google la dispoziție dacă nu vrei să le obții de la medic, ce alimente sunt bogate în nutrientul ăla care-ți lipsește ție sau micronutrienții respectivi sau ce alimente îți inhibă absorbția respectivă, tu poate iei suficient calciu din alimente, dar poate combini cu alte alimente care îți inhibă absorbția respectivă, poate ai mult fier și își concurează absorbția acolo. Eu cred că avem informațiile și resursele necesare, astfel încât să ne construim o nutriție care să ne ajute.
Deci suplimentele, repet, le-aș vedea doar recomandate de medic, de un cadru medical într-un context în care știm dacă avem sau nu nevoie de ele, așa știu că sună foarte impresionant, uite iei suplimentul ăsta și o să ai o energie extraordinară până la sfârșitul zilei. Poți să ai energie pur și simplu din alimente, dacă iei niște alimente care îți dau energie și nu te trimit la somn, iar aici ne amintim cu toții de Crăciun, că mâncai numai tobă, șorici, friptură şi te duceai la somn direct.
Eu cred că, adaptându-ne nutriția la obiective, ecuația devine foarte simplă. Adică ne întrebăm dacă ce pun acum la prânz în farfurie ne va trimite la culcare sau mă ajută să mai am trei ore de productivitate sau dacă ce pun în farfurie la șase seara, la ultima masă, presupunând că e la șase, mă va ajuta să am o calitate a somnului foarte bună sau nu.
Uite, somnul iar este o arie pe care cred că o putem aborda oricând separat, igiena somnului mi se pare extrem de importantă, indiferent că faci sau nu sport, somnul cred că este principala noastră unealtă în a ne repara micile bug-uri din sistem, defectele și problemele cu care ne confruntăm în fiecare zi. Adică, până la suplimente, hai să fim atenți mai degrabă la ce putem face în mod simplu și imediat, adică dacă ne culcăm în fiecare zi la altă oră, ne trezim la altă oră, dormi într-o noapte șase ore, în alta opt, în alta 12, dacă noi ne culcăm, dar în background acolo, procesează creierul, se gândește stai ce-am uitat să fac eu, pe cine trebuia să sun, ce am mâine de făcut, dacă nu ne-am pus la punct agenda de a doua zi încă din timp, o să ruleze acolo un program și n-o să avem un somn de calitate sau să ne facem 30°C în cameră iarna, bine asta cine își va permite iarna asta, dar dacă ai o cameră neaerisită, dacă stai cu tableta în mână sau cu o sursă de lumină albastră până te prinde două noaptea acolo, normal că n-o să ai o calitate bună a somnului.
Ai informații foarte la îndemână, adică intri pe Google, cum să am un somn extraordinar și vezi acolo că s-ar putea ca, adormind la orele potrivite și având o rutină foarte bună înainte, cu ultima masă cu 3, 4 ore înainte de culcare, să poți să te descurci foarte bine cu 6, 7 ore pe noapte și să te repari foarte bine, comparativ cu 7, 8 ore dormite haotic și care sunt neodihnitoare, dar ăsta este un subiect separat. Partea bună este că avem fiecare la îndemână destul de ușor în ziua de astăzi resurse și putem afla cum să avem un somn liniștit și foarte bun, cum să ne hidratăm foarte bine.
Apropo de hidratare, oamenii întreabă „cât trebuie să beau, beau 6 litri, beau 2 litri?” Nu, sunt niște calcule de bun simț în funcție de vârstă, că sunt 30, 35, 40 ml/kil corp, dar sunt niște calcule foarte simple pe care le putem face, la fel și la nutriție, câte calorii avem nevoie pe zi, câți carbohidrați, câte lipide, câte proteine sau cât trebuie să tăiem din calorii ca să slăbim 1 kg sau să punem 1 kg.
Nu mai stăm în întuneric, în paleozoic să zicem, încât să spunem „domnule, nu știm cât”, pentru că se întâmplă de multe ori, oamenii cresc foarte mult volumul de sport pe care îl fac sau percepția că fac mult sport, poate merg un sfert de oră pe jos și spun: „Păi pentru sfertul ăsta am dezlegare la all-inclusive”, imaginându-și că au ars vreo 3 000 calorii cu plimbarea aia și își iau opt covrigi, șapte mici, eu știu, deci lucrurile nu stau chiar așa. Se spune că performanța se face în bucătărie, adică e mult mai simplu dacă vrei să ai performanță în sport să ajungi mai repede la performanțe în bucătărie, pentru că fiecare kilogram în minus îți îmbunătățește viteza radical. Poți să te antrenezi tu o lună, două, trei, să leșini acolo pe teren și s-ar putea să n-ai performanțele pe care le-ai avea dacă ai da jos două, trei kilograme.
Am auzit că trebuie să iei cuercitină în timpul pandemiei și m-am uitat unde găsesc cuercitină, care-i alimentul cu cel mai mare nivel de cuercitină înainte de a ajunge în supliment pentru că totuși biodisponibilitatea e mai mare dacă e aliment, cred, și atunci am găsit capere și spune acolo doza optimă este de o linguriță de capere pe zi și mi-am făcut un calcul: costă nouă lei un borcan de capere, îmi ajunge o lună să iau câte o linguriță, ies bine și ca bani și am zis să iau capere atunci, dacă cuercitina este așa de bună, sau miricetina o iau din goji și fructe de pădure sau resveratrolul din mure și mușchi, deci eu cred că și în contextul pandemiei găsești alimente potrivite pentru imunitate, cu mențiunea că nu înlocuiesc vaccinul, să subliniem.
Faptul că te hrănești sănătos nu-ți dă o dezlegare, sigur corpul tău va fi mai rezistent, va lupta probabil mai bine, dar nu înlocuiește în niciun caz soluțiile medicale. Eu sunt provaccin, cred că m-am născut așa, știu că am făcut toate vaccinurile posibile și copiii mei sunt vaccinați. Am învățat să am încredere în știință, sigur că poți găsi în permanență lacune, poți să descoperi mici scăpări, probleme apar în toate domeniile, totuși când vine vorba de supraviețuirea speciei noastre, cred că progresul medical a fost foarte rapid și mai cred că soluțiile pe care le-a propus Organizația Mondială a Sănătății sunt bune, nu cred că are cineva interesul de a scăpa de noi, mai ales că mulți avem rate, credite pe mulți ani. Până la urmă, ai două variante, să accepți sau să nu accepți, dar consecințele, din păcate, se vede că nu sunt cele mai bune.
V-au afectat ultimii doi ani viața sportivă (din cauza pandemiei)?
N-am simțit, sigur că nu s-au mai organizat atâtea curse și evenimente sportive, dar oricum eram la faza în care devenisem foarte selectiv, adică la început, când te-apuci de sport, hai să vorbim despre alergare, e faza asta romantică a începutului, în care vrei să participi la toate cursele, în fiecare weekend, la toate cluburile de alergare, e așa o nebunie, după care, pe măsură ce avansezi şi avansezi, îți dai seama că nu poți s-o ții așa într-o veselie până la adânci bătrâneți, cu maraton în fiecare weekend, și atunci devii mai selectiv, ești mai atent la antrenamente, acorzi o importanță crescută refacerii și mergi la cursele cu adevărat importante, care să aibă un impact mare asupra obiectivelor tale, indiferent că e vorba despre obiective fizice sau de fundraising sau depinde care e obiectivul pentru care participi la cursa respectivă.
Faptul că a fost pandemie și s-au anulat niște evenimente sigur că m-a afectat dar am găsit resursele necesare de-a mă antrena în continuare și în lockdown am sărit coarda, săream câte o oră coarda, alergam în jurul casei, după care s-au mai ridicat restricțiile, alergam pe stradă dintr-o parte în alta, deci nu am oprit antrenamentele, că ar fi fost o mare greșeală, dimpotrivă am apăsat pe accelerație, chiar dacă pare cumva bizar, deși mă hrăneam sănătos, m-am întrebat cum pot fi și mai sănătos, am zis cel puțin până iese vaccinul. Deși alergam și mă antrenam destul de mult, am zis să mă antrenez și mai bine, și mai deștept, am adus bicicleta în casă, ne-am antrenat cu toții pe ea, chiar și copiii stăteau pe bicicletă și pedalau în timp ce se uitau la desene animate sau la filmulețe, deci am avut grijă să facem sport în continuare. Cred că cel mai bun exemplu este faptul că la sfârșitul lockdown-ului avem același număr de kilograme, deci chiar dacă am fost stresați, ca toată lumea, chiar dacă au avut un impact asupra noastră veștile negative și incertitudinea, faptul că n-am dat fuga să luăm ulei, făină și am continuat să facem sport cred că ne-a ajutat.
Până la urmă, te ajută și pentru psihic faptul că faci mișcare, vezi lucrurile din alt unghi, nu mai ești atât de panicat, sigur că lucrurile pe care nu le poți controla creează un anumit nivel de stres, dar sportul asta face, lucrează la nivel chimic, hormonal, te ajută să ai un nivel de dopamină mai bun și mai puțini hormoni de stres.
Legat de partea sportivă, de organizarea de evenimente, pentru că și asta reprezintă o parte a vieții mele, organizez în fiecare an transmaraton și transnou, sunt două evenimente caritabile de alergare pe Transfăgărășan, care s-au desfășurat în continuare și cred că suntem unul dintre puținele evenimente de alergare din România care n-a avut discontinuitate, ne-am organizat și în 2020 și în 2021, asta pentru că am limitat numărul de participanți, am respectat toate măsurile impuse, pentru a nu exista incidente, și am stabilit și un nou standard pentru evenimente de alergare, la punctele de alimentare totul a fost împachetat individual, pentru că până atunci la curse băga lumea mâna în vasul cu banane sau luau apă, lucruri care erau tolerate sau nici măcar nu se ținea cont de ele în perioadele anterioare, că nu conta atât de mult, am testat toți participanții înainte de începerea evenimentului, deci eu zic că am luat toate măsurile și n-au fost cazuri de Covid după evenimentele noastre, printre participanți. Deci nu ne-a afectat foarte mult, din punctul acesta de vedere.
Ce sfaturi puteți da unei persoane care dorește să adopte stilul de viață vegan?
Nu dau niciun sfat, de obicei îl invit să-și găsească „de ce”-ul, pentru că, dacă ai „de ce”-ul la tine, îți va fi foarte simplu să susții un astfel de stil și să te preocupe pe termen lung; dacă e doar o modă de moment sau dacă zici „azi mă simt un pic ciudat de la friptura pe care am mâncat-o, hai să fiu vegan”, nu știu cât o să te țină, pentru că, pe termen lung, n-o să te ajute. Însă dacă găsești acel „de ce”, adică acele motive care trebuie să fie fundamentale și ancorate în valorile tale personale, atunci o să fie simplu.
E un drum frumos, chiar dacă aparent te vei simți limitat că nu poți să mănânci a, b sau c, sau că-ți impui tu că nu trebuie să consumi anumite alimente, o să vezi că descoperi alte sute de alimente, deci practic nu vei fi limitat, ci dimpotrivă, vei avea mult mai multe opțiuni, pentru că în momentul în care consumi carne opțiunile sunt destul de simple, e o friptură cu ceva sau ceva cu friptură, nu-s atât de multe opțiuni sau schimbi animalul, dar în momentul în care treci la o dietă pe bază de plante, descoperi sute de plante de care nu ai auzit, de la cia, quinoa până la alte sute de plante și atunci o să vezi că, în primul rând, sunt mult mai mulți nutrienți de calitate în corp și, de asemenea, dacă ești și gurmand, o să descoperi foarte multe gusturi și arome interesante la care poate nu te gândiseși sau cu care nu intraseși în contact înainte sau erau doar decor pe lângă ceea ce consumai ca bază.
Deci, n-aș da sfaturi, desigur că pot să înșir o listă mare cu „în ziua întâi fă asta, a doua fă asta”, dar sunt programe care chiar cu asta se ocupă, poți să cauți pe internet, poți să devii vegan într-o săptămână, două, trei cu astfel de programe, se pun mură-n gură meniul, dar cred că cel mai frumos e ideea de a descoperi de ce vrei să faci lucrul ăsta și mai departe să cauți tu resursele necesare și să faci în fiecare zi câte un pas. Poți să o faci treptat, poți să o faci brusc, depinde cum e și stilul tău, cum te ajută mai mult pe termen lung să faci lucrurile.
Care sunt cazurile sociale pentru care militați?
Până în anul 2010, nu am avut tangențe cu susținerea cazurilor sociale și cu implicarea socială în general, pentru că aveam prejudecăți și în imaginația mea era că dacă donez 10 lei unei cauze, o să plece în Caraibe cu banii mei și o să rămân înșelat.
Fără să verific, să văd ce se întâmplă în fundația aia sau să văd care sunt nevoile reale, pentru că percepția multor oameni, care nu sunt neapărat implicați social, este că asociațiile, fundațiile, ONG-urile au nevoie de bani și atât, asta e percepția. În realitate, poți aduce valoare foarte mare unei cauze alocând timp sau cunoștințele tale, poate ești un dezvoltator foarte bun și poți să le faci un site bun sau poate ești bun pe marketing sau poate știi engleză foarte bine și te duci într-o comunitate rurală în care asociația respectivă susține copiii și poți să le predai engleză sau poți să le predai Excel sau poți, nu știu ce să faci, să ajuți copiii respectivi sau poți să mergi la o plantare. Nu-ți cere nimeni neapărat bani.
Sigur că banii sunt necesari și în special sumele recurente, că e direct debit sau altceva, astfel încât să asiguri baza, continuitatea unei asociații, funcționarea bună, dar pe termen lung poți să te implici și în multe alte feluri. În 2010, am fost invitat de HOSPICE Casa Speranței din Brașov, eu fiind născut în Brașov, și mi-au zis: „Când mai treci pe acasă, hai să vezi ce facem și noi”. Am văzut centrul de îngrijire paliativă și în momentul în care vezi pacienții în fază terminală a vieții, dar pacienți fericiți care sunt îngrijiți foarte bine, imediat întrebi: „Cum pot să ajut?” Nu poți să pleci de acolo spunând fiecare cu norocul lui, nu mă interesează, la revedere. Și atunci o să alerg pentru ei, să vorbesc despre cauza lor, să scriu despre cauza lor, să strâng fonduri pentru ei, să organizez transmaraton, așa a început transmaraton în 2012, cu dorința de a strânge fonduri pentru ei. Ulterior, am intrat în contact și cu alte cauze, cu Pădurea copiilor, care se ocupă de împăduriri în sudul României și multe, multe alte cauze și proiecte educaționale. La un moment dat, îmi amintesc, de la fumător convins am ajuns să lupt împotriva cancerului pulmonar, am fost ambasador al unei asociații și donator, sunt donator benevol de sânge din 2011, şi asta fiind o problemă mare în țara noastră și e păcat pentru că suntem mulți și avem sânge de donat, nu ne costă nimic.
Teoretic, ne dăm foarte daci și falnici, dar când e nevoie de sânge, din păcate, de multe ori avem rezerve, mi se pare că suntem pe penultimul loc în Europa la adunare benevolă de sânge, sunt probleme de rezolvat și n-ar trebui să așteptăm să rezolve Guvernul tot, că nu poate să facă asta în nicio țară și, din fericire, implicându-ne social în susținerea unor fundații și asociații, putem mișca foarte repede sau, oricum, mai repede lucrurile.
Deci am numit câteva dintre cauzele sociale la care am luat parte, n-aș putea spune că militez, e o susținere de bun simț, cred că simțul ăsta civic ar trebui să fie în fiecare dintre noi, pur și simplu să zici „băi, luna asta susțin și eu pe cineva, o asociație, că dacă dau trei lei, cinci lei sau dacă dau un SMS recurent nu mi se dărâmă bugetul”, poate e o cafea pentru tine pe lună sau o țigară, n-o să se prăbușească cerul, dar dacă donezi tu cinci lei, el cinci lei, până la urmă faci un spital sau poți să faci multe lucruri frumoase, se schimbă lucrurile în bine, e un proces de durată, dar acum 10 ani sau acum 15 ani, probabil, dacă am fi vorbit despre implicare socială, să alerg pentru o cauză, nici nu se pune problema.
Ce planuri de viitor aveți pe plan sportiv și legat de business?
Pe plan sportiv, planul meu principal, planul-umbrelă, este să fac sport toată viața, n-aș găsi niciun motiv pentru care să nu fac, deci cu siguranță voi începe fiecare zi din restul vieții mele făcând mișcare. Și când o să am 100 de ani și chiar dacă o să pot să mișc doar vârful degetelor, o să le mișc o oră, deschid geamul și le mișc, asta o dată. Ce va apărea pe parcurs în plan sportiv, cu siguranță dacă voi fi pregătit fizic și eu cred că dacă fac sport în fiecare zi nu văd de ce n-aș fi pregătit, o să dau curs din când în când unor provocări. În fiecare an, de exemplu, îmi alerg vârsta în kilometri, adică anul ăsta am alergat 45 de km, anul viitor 46, 47 sunt tot așa. Deci ăsta este un obiectiv, cred eu, pentru care merită să te pregătești să fii în formă, în fiecare an.
În urmă cu doi ani, mi-am luat licență de pilotat baloane cu aer cald și am în plan, în momentul în care o să am și un buget alocat pentru asta, să ating câteva recorduri de zbor cu balonul, sigur că nu toată lumea îl consideră sport neapărat, dar mie mi-e frică de zbor și de înălțime și am luat licența aceasta, zicându-mi: „Uite ce ocazie bună să îmi înving frica!”
În partea de business, planul este să evoluăm cu această marcă, s-o ducem cât mai sus, pentru că eu cred că e foarte important pentru generațiile următoare de antreprenori sau generația următoare de absolvenți să aibă niște povești de succes în spate. Dacă ei văd că X a putut, Y a putut, că UiPath, Unicorn și Filgud ajung pe șapte piețe, probabil că vor spune: „Stai că pot și eu! Așa cum au început oamenii ăștia într-un apartament sau cum or fi început, hai să dau și eu curs unui business”. Până la urmă, rolul antreprenorilor este de a găsi soluții la problemele existente pe planetă, pentru că, în general, antreprenorii rezolvă lucrurile acestea.
E poluare, antreprenorii vin și fac mașini electrice, antreprenorii vin și fac energie regenerabilă, antreprenorii vin și fac asta, fac aia, sigur că și guvernele îi pot susține, impulsiona prin diverse metode în anumite sectoare, dar până la urmă ceea ce se întâmplă mai departe e dus de antreprenori, iar creativitatea este stimulată de competiție și cred eu că în felul acesta rezolvăm și noi niște probleme.
Legat de concurentă, vreau să vă spun că noi, în momentul acesta, nu concurăm cu altă firmă producătoare vegană, n-am zis în niciun moment că dacă suntem la raft alături de alt producător de brânzeturi sau alte produse vegane concurăm. Cred că acum concurența noastră o reprezintă hrana din zona cealaltă, cea anonetică, de brânzeturi, de lactate, ei sunt concurenții noștri. Nu este o concurență tocmai loială pentru că sunt subvenționați, dar în timp, sperăm noi, prin metodele noastre să-i convingem pe cei care consumă de obicei lactate și brânzeturi să migreze către noi deci pe ei îi vedem concurenți în momentul acesta.
Dacă s-ar face un film după viața lui Andrei Roșu, ce actor credeți că v-ar reprezenta cel mai bine? (România/Hollywood)
De la Hollywood trebuie să fie unul chel, Bruce Willis, bine e cam în vârstă, nu știu, nu-mi dau seama. Mi-am pus problema la un moment dat, apropo de filme, dacă s-ar face un film inspirat din viața mea, dacă publicul ar adormi în sală sau nu, asta e o întrebare mai bună decât cine m-ar juca pe mine, poate să mă joace și Brad Pitt, dacă nu e nicio acțiune acolo, sigur prin calitățile lui extraordinare poate să te țină în sală jumătate de oră, o oră. Cred că dacă nu ieșim din zona de confort pentru ca să intrăm într-o zonă de învățare și să depășim zona asta de panică, nu prea o să avem ce le povesti nepoților și strănepoților la gura sobei. Cred că mai important decât cine mă joacă este să aibă ce să joace.
Eu cred că fiecare dintre noi își scrie propriul scenariu în fiecare zi și, dacă-l execută bine, acesta se poate transforma într-un film, dacă nu-l execută, rămâne la nivel de proiect, de studiu de fezabilitate și cred c-ar fi păcat la finalul vieții să avem doar un sertar cu studii de fezabilitate.
Interviu de Diana Lupu
