O zi lungă la birou te poate lăsa fără energie, deși ai stat jos toată ziua și nu înțelegi de ce te simți la fel de obosit ca prietenii tăi care au locuri de muncă fizice.
Un studiu recent de la Paris Brain Institute care a scanat creierul oamenilor în diferite momente ale zilei lor de muncă a constatat că sarcinile cu solicitare intelectuală mare, care necesită o concentrare intensă și constantă pot duce la acumularea unei substanțe chimice, potențial toxice, numită glutamat.
Folosit în mod normal pentru a trimite semnale de la celulele nervoase, în cantități mari, glutamatul modifică performanța unei regiuni cerebrale implicate în planificare și luare a deciziilor, denumită cortexul prefrontal lateral.
Știința a demonstrat încă o dată că oboseala mentală are efecte reale. Există numeroase studii care arată că deciziile instanței pot depinde de cât de obosit este judecătorul. De exemplu, după o zi lungă în instanță, judecătorii au mai multe șanse să refuze eliberarea condiționată (care este considerată opțiunea mai sigură). Studiile arată că este mai probabil ca medicii să prescrie antibiotice inutile la sfârșitul unei ședințe clinice obositoare.
Noul studiu de la Paris Brain Institute a investigat dacă funcțiile cognitive precum concentrarea, memoria, multitasking-ul și rezolvarea problemelor pot provoca oboseala cortexului prefrontal lateral, care influențează deciziile pe care le luăm atunci când bifam lucruri de pe lista noastră.
Costul de oportunitate
Creierul este centrul de comandă al corpului, reglează circulația, respirația, funcția motrică și sistemul nervos. Creierul coordonează aceste activități în detrimentul consumului uriaș de energie. Celulele nervoase descompun nutrienții pentru a elibera energie (metabolism). Dar acest proces acumulează molecule de produse secundare cunoscute sub numele de metaboliți. Glutamatul este un tip de metabolit. Creierul elimină această substanță chimică reziduală toxică în somn.
Autorii studiului de la Paris au vrut să vadă dacă sarcinile cognitive prelungite epuizează aportul de nutrienți al creierului. Ei au testat, de asemenea, dacă acest tip de sarcini acumulează o concentrație mai mare de substanțe toxice în cortexul prefrontal lateral, decât în alte părți ale creierului.
Pentru a-și testa ipoteza, autorii și-au împărțit cei 40 de participanți în două grupuri. Ambele grupuri au stat într-un birou în fața unui computer timp de șase ore și jumătate. Un grup a trebuit să facă sarcini mai dificile care le-au solicitat mai mult memoria de lucru și atenția constantă.
Oamenii de știință au folosit spectroscopie de rezonanță magnetică (MRS) pentru a scana creierul participanților și pentru a măsura nivelurile de metaboliți. Ei au găsit markeri de oboseală, cum ar fi concentrația crescută de glutamat, dar numai în grupul care a s-a ocupat de sarcinile mai dificile. Acumularea de substanțe chimice toxice a fost observată numai în cortexul prefrontal lateral, și nu în cortexul vizual primar.
Regândirea zilei de lucru
Studiul de la Paris ridică și întrebări despre dacă ziua de lucru este structurată în cel mai bun format.
Conform rezultatelor studiului, ar trebui să defalcăm sarcinile de control cognitiv solicitante care necesită memorie de lucru și atenție constantă și să ținem cont de faptul că performanța este afectată la sfârșitul zilei. Unele profesii pot avea nevoie de o structurare foarte diferită având în vedere aceste rezultate.
Astfel, în timpul schimbului, controlorii de trafic aerian ghidează aeronavele doar până la două ore, urmate de o pauză de jumătate de oră. Iar șoferii de autobuz, clinicienii și piloții ar beneficia și de odihnă regulată și obligatorie.
Luând în considerare interacțiunile din întregul corp, un studiu din 2006 din SUA a sugerat că informațiile noi ar putea fi cel mai bine procesate într-o stare de foame. Dar foamea face mai dificilă stocarea informațiilor nou învățate. Sațietatea înseamnă că sunt disponibili combustibili pentru a construi circuite neuronale pentru a stoca memoria pe termen lung.
Deciziile cu privire la un terț, de exemplu un judecător care emite un verdict asupra unui inculpat, pot fi mai bune în stare de sațietate, în timp ce sarcinile care implică funcții motorii fine, cum ar fi intervenția chirurgicală, pot fi compromise. Acest lucru se datorează faptului că, după o masă, interesul personal pentru supraviețuire este diminuat, deoarece nu trebuie să căutăm hrană.
Acest lucru ne permite să judecăm mai obiectiv mediul nostru. Dar sațietatea este un moment în care organismul are nevoie să se odihnească pentru a procesa alimentele, motiv pentru care abilitățile motorii fine complexe nu sunt la maximum în această stare.
Data viitoare când trebuie să iei o decizie dificilă la sfârșitul unei zile lungi, fii conștient că vei fi înclinat către acțiuni cu efort redus, cu recompense pe termen scurt.