Eduard Carol Novak este românul a cărui viață poate fi subiect de film premiat la Oscar ori de bestseller. Fostul patinator de viteză, timp de 15 ani, devine în urma unui accident de mașină ciclist paralimpic rutier și de pistă. Un „nebun” care se străduiește întotdeauna să fie primul și cel mai bun, după cum s-a autocaracterizat chiar Eduard Carol Novak, românul este primul și singurul campion paralimpic al României. Despre implicarea sa în viața copiilor care vor să facă sport, despre planurile sale pentru sportul românesc de performanță, inclusiv cel paralimpic, am discutat cu Eduard Carol Novak, cel care deși a studiat Dreptul, și-a urmat pasiunea care l-a îndreptat către sport, iar alegerea făcută i-a adus mari satisfacții.
Este președintele Federației Române de Ciclism, vicepreședintele Uniunii Cicliste Balcanice și membru al Uniunii Cicliste Internaționale. A fost numit ministrul Tineretului și Sportului (MTS) în guvernul Cîțu.
Alexandra Mănăilă: Sunteți printre puținii miniștri cu adevărat implicați în fenomenul sportiv: unde este acum România la acest domeniu?
Eduard Carol Novak: România la nivel european, din păcate, a pierdut foarte mult în ultimii 30 de ani. Ultima generație care a adus rezultate este generația de dinainte de ‘90 care a avut vârful de formă în 2000. După liberalizarea sportului, după ce s-au desprins federațiile de minister, după ce s-a întâmplat ca miniștrii să se schimbe anual la Ministerul Sportului, toate organizațiile care sunt în subordinea noastră sau care chiar sunt conectate cu noi, au lăsat-o mai moale și am pierdut controlul sistemului, controlul sportului. Dacă noi pierdem controlul și directiva sportului, tot așa se întâmplă și la nivel mic, vorbesc aici de relația antrenor-sportiv și asta se reflectă în rezultatele noastre. Așa că trebuie să reinstaurăm controlul, direcția și să avem o viziune clară în următorii 10-15 ani, să știm încotro vrem să ne îndreptăm și fiecare din această familie mare a sportului să aibă concret rolul lui și să știe ce trebuie să facă. Doar așa, în câțiva ani, cu siguranță vom putea fi din nou niște actori importanți în sportul european și mondial.
Alexandra Mănăilă: Și în acest sens susțineți nevoia unei Strategii Naționale pentru Sport, evident, cu atât mai necesară în această perioadă pandemică în care competițiile au fost amânate, sportivii nu s-au putut antrena, iar orele de educație fizică în școli au fost ținute în format online. Care este, în opinia dvs. primul pas către implementarea reală a acestei strategii? De unde ar trebui să începem?
Eduard Carol Novak: Cu Strategia Națională pentru Sport avem trei obiective mari: unul este sportul în școli, copiii noștri trebuie să facă activitate fizică în fiecare zi, apoi să creștem procentul în sportul de masă de la 5% la 30% și totodată și sportul de performanță, pentru a putea reveni acolo în primele 12 țări la Jocurile Olimpice. Însă, o strategie se implementează în mai mulți ani, nu se poate schimba de la un an la altul, iar asta o vom face cumva în etape. Chiar dacă strategia va fi gata până în martie anul viitor, deja au fost impuse o serie de măsuri pentru 2022. De asemenea, va urma și o nouă lege a sportului, iar atunci cu siguranță vom putea să implementăm această strategie.
Totodată vom avea un buget separat pentru sportul paralimpic. Eu cred că sportul paralimpic este la fel de important ca sportul olimpic și acest lucru trebuie stimulat și financiar, desigur cu proiecte concrete, nu doar cheltuiți banii. Va fi un buget special care ne va permite să implicăm cât mai mulți sportivi în cluburile noastre.
Deci, acestea ar fi măsurile directe pentru anul viitor. Însă concret, ca să înțeleagă toată lumea, această strategie se dorește să se ofere o cale simplă, ce poate fi știută de la bun început de fiecare părinte, pentru că dacă își îndrumă copilul către sport trebuie să știe – unu, dacă este talentat, iar mai apoi, care este pasul doi, care este pasul trei, care este pasul patru! Sportul este simplu, doar noi l-am complicat foarte mult și trebuie să obținem cea mai simplă rețetă pentru a face și a vedea din sport un domeniu care oferă siguranță pentru sportivii de valoare și care au talent. Dorim efectiv să împrietenim copiii cu sportul, ba mai mult de atât, să fie mai sănătoși și să îi învățăm pe părinți să îi alimenteze mai bine. Dar ca să avem sport de performanță și de tradiție, cel mai important lucru este să recreăm acest sistem și să poată oferi siguranță.
Alexandra Mănăilă: Sunteți, dincolo de funcție, primul și singurul campion paralimpic al României! Cât de mult v-ar fi ajutat existența unei strategii despre care vorbeați ceva mai devreme?
Eduard Carol Novak: Cred că sunt sportivul care efectiv știe cel mai bine ce înseamnă lipsa sistemului, deoarece, făcând două sporturi, primul 15 ani patinaj viteză, la cel de-al doilea mi-am spus că nu mai am timp să aștept ca sistemul să-mi poarte de grijă și să mă ajute. A trebuit să-mi creez propriul meu sistem, am implicat ciclismul în zona din care provin, Miercurea Ciuc unde este cel mai frig, a trebuit să-mi fac echipa, să-mi deschid business, să colaborez cu sponsori, ca să pot să cresc efectiv acest lucru. Normal că viața și cariera mea m-au pus la încercare și m-au făcut să trec peste toate greutățile, deci, faptul că acum sunt ministru al sportului mă determină să pot să întorc cumva și să vin cu cele mai bune idei. Dacă ar fi fost o strategie și acest sistem ar fi fost pus la punct, atunci pot să spun că astăzi aș fi câștigat la Atena aur, la Beijing aur, la Londra aur, și așa mai departe. Dar acum, asta este… și rezultatele mele dovedesc acest lucru și anume faptul că eu în timp am experimentat tot ce a trebuit să experimentez: în 2004 am luat locul 4, în 2008 locul 2 și în 2012 am câștigat.
Alexandra Mănăilă: Câte șanse au copiii și tinerii români cu dizabilități la performanță, la medalii?
Eduard Carol Novak: Astăzi, foarte puține, pentru că în multe dintre bazele noastre, în locațiile sportive nu avem accesibilitate pentru sportivii cu dizabilități. Și de aceea aici trebuie să intervenim și să reușim să le dăm o șansă. Trebuie să le dăm posibilitatea copiilor cu dizabilități să poată să vină la antrenament, în primul rând, iar al doilea lucru, este că trebuie organizat tot sistemul paralimpic. Inclusiv cluburile noastre trebuie să preia sporturile paralimpice, federațiile de asemenea și cred că dacă avem o extrabugetare și finanțare putem deja la Paris să avem încredere în sportul paralimpic.
Alexandra Mănăilă: Ce ne puteți spune despre echipa paralimpică a României?
Eduard Carol Novak: Nu prea este. Abia am fost 7 sportivi care s-au calificat…. Însă, deja am dat un ordin de ministru și la câteva cluburi s-au înființat secții pentru sportivi paralimpici, așa că, încet, încet, încep să se miște lucrurile.
Alexandra Mănăilă: Și totuși, ce v-a determinat să concurati pentru România? Puteați concura pentru oricare altă țară.
Eduard Carol Novak: Da, așa este, însă aici am fost sportiv toată viața mea, aici am vrut să mă desfășor, nu m-am gândit la altă oportunitate. Aici mi-am făcut o familie și am rămas. Am vrut să demostrez că și aici se poate să scrii istorie și să fii model pentru copii.
Alexandra Mănăilă: Iar în final, d-le ministru, cât veți mai concura?
Eduard Carol Novak: Dacă o să mă decid, pentru că încă nu m-am decis, ar fi maxim Paris 2024, dar încă nu am ajuns la decizia aceea.
Interviu de Alexandra Mănăilă
