Impactul mental de durată al COVID-19 în forme severe asupra memoriei, atenției sau capacității de rezolvare a problemelor poate fi echivalent cu 20 de ani de îmbătrânire.
În timp ce până și cazurile ușoare pot duce la simptome cognitive persistente, între o treime și trei sferturi dintre pacienții spitalizați raportează că mai suferă simptome cognitive 3 până la 6 luni mai târziu.
Noua cercetare, publicată în jurnalul eClinicalMedicine, a fost realizat de oamenii de știință de la Universitatea din Cambridge și Colegiul Imperial din Londra. Aceștia au analizat 46 de pacienți care au fost spitalizați cu COVID-19 sever, 16 dintre acești având nevoie de ventilație mecanică în timpul spitalizării.
Pacienții au efectuat teste cognitive în medie la șase luni după îmbolnăvire, folosind platforma Cognitron, care măsoară diferite aspecte ale stării mentale, cum ar fi memoria, atenția și raționamentul. Au fost de asemenea evaluate scalele care măsoară anxietatea, depresia și tulburarea de stres post-traumatic.
Analiza datelor a arătat că persoanele care au fost infectate cu virusul SARS-CoV-2 au avut timpi de răspuns mai lenți decât populația de control. Aceste deficite au fost încă detectabile atunci când pacienții au fost urmăriți 6 luni mai târziu.
Efectele au fost cele mai puternice pentru cei care au avut nevoie de ventilație mecanică. Comparând pacienții cu 66.008 de membri ai publicului larg, cercetătorii estimează că amploarea pierderii cognitive este similară în medie cu cea susținută la vârsta de 20 de ani, între 50 și 70 de ani, și că aceasta este echivalentă cu pierderea a 10 puncte IQ.
Persoanele care au trecut prin boală au obținut scoruri deosebit de slabe la sarcinile de raționament verbal analogic, un rezultat despre care cercetătorii spun că susține problema raportată în mod obișnuit privind dificultatea de a găsi cuvinte. Aceștia au prezentat, de asemenea, viteze de procesare mai lente, ceea ce se aliniază cu observațiile anterioare privind scăderea consumului de glucoză din creier în rețeaua frontoparietală a creierului, responsabilă pentru atenție, rezolvarea problemelor complexe și memoria de lucru, printre alte funcții.
Cercetătorii indică că aceste probleme cognitive nu sunt probabil rezultatul infiltrării SARS-CoV-2 în creier, ci cea mai plauzibilă explicație în acest moment este că COVID-ul sever poate provoca leziuni ale creierului din cauza întreruperii rezervelor de oxigen din creier și a coagulării sau a sângerărilor în timpul bolii acute. Un răspuns imunitar excesiv este, de asemenea, suspectat să joace un rol în deficitele cognitive continue observate după o boală severă.
Cât despre posibilitatea de revenire în timp, cercetătorii au observat câteva semnale mici de îmbunătățire la pacienți după perioade lungi de urmărire, dar, în cel mai bun caz, orice recuperare cognitivă este probabil să fie lentă și treptată.
„Am urmărit unii pacienți până la 10 luni după infecția lor acută, așa că am putut observa o îmbunătățire foarte lentă”, a spus Menon. „Deși acest lucru nu a fost semnificativ din punct de vedere statistic, se îndreaptă cel puțin în direcția corectă, dar este foarte posibil ca unii dintre acești indivizi să nu-și revină niciodată complet.”
Este bineînțeles nevoie de studii în plus privind posibilitatea de revenire în urma declinului cognitiv provocat de COVID-19, însă până atunci, prevenția bolii rămâne cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru sănătatea noastră.
Articol de Izabela Constantin
