Uneori poate părea că retrăiești ceva ce s-a întâmplat deja. Fenomenul misterios, cunoscut sub numele de déjà vu, îi intrigă pe filozofi, neurologi și scriitori de foarte mult timp.
Încă de la sfârșitul anilor 1800, au început să apară diverse teorii cu privire la ceea ce ar putea provoca acest déjà vu (în franceză înseamnă „deja văzut”).
Unii s-au gândit că poate provine dintr-o disfuncție mentală sau poate dintr-un tip de problemă cerebrală. Sau poate o disfuncție temporară a memoriei umane. Însă acest fenomen a ajuns să fie studiat de către domeniul științific de puțin timp.
Trecerea de la paranormal la științific
La începutul acestui mileniu, un om de știință pe nume Alan Brown a decis să efectueze o analiză a tot ceea ce cercetătorii au scris despre déjà vu până în acel moment.
O mare parte din informațiile găsite aveau o aură paranormală – precum viețile trecute sau abilitățile psihice. Dar a găsit și studii în care erau chestionați oamenii obișnuiți în ceea ce privește experiențele lor de déjà vu. Din toate aceste lucrări, Brown a reușit să culeagă câteva constatări de bază despre fenomenul déjà vu.
De exemplu, a constatat că aproximativ două treimi dintre oameni experimentează déjà vu la un moment dat în viața lor. A stabilit că cel mai frecvent declanșator al déjà-vu-ului este o scenă sau un loc, iar apoi o conversație.
De asemenea, Brown a scos la iveală indicii de-a lungul unui secol de literatură medicală, despre o posibilă asociere între déjà vu și unele tipuri de activitate convulsivă în creier.
Recenzia lui Brown a adus subiectul déjà vu-ului în domeniul științei generale, fiind publicată atât într-un jurnal științific cât și într-o carte destinată oamenilor de știință. Lucrarea lui a servit drept catalizator pentru ca oamenii de știință să înceapă să creeze experimente pentru a investiga déjà-vu-ul.
Testarea déjà-vu-ului în laboratorul de psihologie
Încurajată de munca lui Brown, o echipă de cercetare de la Universitatea din Colorado, condusă de Anne Cleary, profesor de psihologie cognitivă, a început să efectueze experimente menite să testeze ipoteze despre posibilele mecanisme ale déjà vu-lui.
Echipa a investigat o ipoteză veche de aproape un secol care sugerează că déjà-vu se poate întâmpla atunci când există o asemănare spațială între o scenă actuală și o scenă nerecunoscută în memorie. Psihologii au denumit-o ipoteza familiarității Gestalt.
Imaginează-ți, de exemplu, că treci pe lângă punctul de îngrijire dintr-o unitate medicală în drum spre vizitarea unui prieten bolnav. Deși nu ai mai fost niciodată în acest spital până acum, ai sentimentul că ai mai trecut pe acolo.
Cauza care stă la baza acestei experiențe de déjà vu ar putea fi aceea că amenajarea scenei, inclusiv amplasarea mobilierului și a anumitor obiecte în spațiu, are același aspect ca o scenă diferită, pe care ai experimentat-o cândva, în trecut.
Poate că modul în care este amplasat punctul de îngrijire – mobilierul, obiectele de pe tejghea etc– este similar cu modul în care a fost aranjat un set de mese în raport cu mobilierul dintr-un hol, la începutul unui eveniment școlar, la care ai participat cu un an mai devreme.
Conform ipotezei de familiaritate Gestalt, dacă nu îți vine în minte acea situație anterioară cu un aspect similar cu cea actuală, s-ar putea să rămâi doar cu un puternic sentiment de familiaritate pentru situația actuală.
Pentru a investiga această idee în laborator, echipa de cercetare a folosit realitatea virtuală pentru a plasa oamenii în cadrul unor scene. În acest fel, a putut manipula mediile în care se găseau oamenii – unele scene aveau aceeași dispunere spațială, în timp restul erau distincte.
După cum fusese anticipat, déjà vu era mai probabil să se întâmple atunci când oamenii se aflau într-o scenă care conținea aceeași dispunere spațială a elementelor ca într-o scenă anterioară pe care au văzut-o, dar nu și-au amintit-o.
Această cercetare sugerează că un factor care contribuie la déjà vu poate fi asemănarea dispunerii spațiale a unei noi scene cu una din memorie, care nu poate fi amintită în mod conștient în acest moment.
Cu toate acestea, nu înseamnă că asemănarea spațială este singura cauză a déjà vu-ului. Foarte probabil, alți factori pot contribui la ceea ce face ca o scenă sau o situație să pară familiară. Mai multe cercetări sunt în desfășurare, pentru a investiga factorii posibili care intră în joc în cadrul acestui fenomen misterios.
