„Viața nu înseamnă să te găsești pe tine însuți. Viața înseamnă să te creezi.” – George Bernard Shaw
Reinventarea este un proces, nu se întâmplă într-o clipă, şi nici peste noapte. Nimic nu rămăne la fel pentru totdeauna. Într-o lume în care lucrurile se schimbă mereu, uneori trebuie să te gândești la cine ești, unde te afli și să-ți dai seama dacă este sau nu timpul pentru o reîmprospătare, o schimbare totală de direcție. Pe măsură ce te găsești alungând noi vise și dorințe, uneori cel mai bun mod de a ajunge acolo este să te reinventezi într-un mod care îți modelează succesul viitor. Fie că te simţi blocat în rutină, fie că vrei să îţi îmbunătăţeşti viaţa, o schimbare presupune angajament şi dedicare. Obiectivele tale cele mai mari sunt posibile și cu mentalitatea potrivită poți să-ți aliniezi existența pentru a deveni persoana care trebuie să fii pentru a le atinge. Schimbarea înseamnă reinventare, înseamnă să creezi ceva nou. Deşi este un proces dificil, rezultatul merită absoult fiecare moment de efort! Andrei Roșu, fostul solist al trupei anilor ’90 „Gaz pe Foc” după viaţa de artist, după viaţa de corporatist şi rutina de zi cu zi , când au venit copiii în familia Roșu a hotărât să se ridice de pe canapea, să se reinventeze și să ofere un model demn de urmat acestora şi nu numai. Andrei Roşu are peste 50.000 km alergați, a ajuns în 70 de țări, a reușit să termine cele mai grele curse de maraton și ultratriatlon de pe planetă și a strâns peste 2 milioane de lei pentru cauzele sociale în care crede.
Iată doar câteva din realizările lui:
- În noiembrie 2013 a terminat Mexic Triple Ultratriatlon.
- În 2014 s-a înscris la Virginia Quintuple Ultra (19km înot, 900km bicicletă şi 210km alergare în 126 ore).
- 2015 a fost anul în care a terminat cel mai greu ultratriatlon din lume, dar şi anul în care a fost desemnat “Vegetarianul anului în România”.
- În 2018, împreună cu echipa sa, a traversat oceanul Atlantic în cadrul celei mai dificile curse de vâslit din lume şi a urmat un curs de bucătărie vegană și a considerat că ar fi timpul să transforme asta într-o afacere atât pentru vegetarieni cât şi pentru persoanele care nu sunt vegetariene dar care ţin post.
Între timp a participat la numeroase conferinţe TEDx (Technology, Entertainment, Design – Tehnologie Divertisment şi Design sunt o serie de conferințe globale susţinute de o asociaţie americană non-profit, Fundaţia Sapling, organizate pentru a răspândi „ideile care merită promovate” TEDx sunt evenimente independente similare TED, care pot fi organizate de oricine obține o licenţă liberă de la TED, dându-şi acordul să urmeze anumite principii.), a ţinut speech-uri motivaţionale, a pus pe picioare Transmaraton. Are peste 6.000.000 de vizitatori pe blog şi câteva programe care să-i ajute şi pe alţii să urmeze drumul spre o viaţă sănătoasă. Din aceleaşi considerente, în 2020 a lansat împreună cu cei de la Rawdia (reastaurant Raw&Vegan Braşov) gama de lactate vegane Filgud.
Diana Lupu: Cum a fost trecerea de la stilul de viaţă al unui artist la un stil de viaţă sănătos?
Andrei Roşu: Aici avem idei preconcepute, mulţi oameni consideră că artiştii nu au un stil de viaţă sănătos ci doar sportivii îl au. Practic eu am îmbinat ambele culturi şi pot spune că sunt artişti şi artişti, evident sportivi şi sportivi. Am întâlnit maratonişti care se hrănesc foarte prost, adică nu pot susţine pe termen lung o competiţie şi nu pot atinge performanţele dorite datorită alimentaţiei şi sunt artişti care au un stil de viaţă sănătos care sunt în plină formă la 60-70 de ani, şi aici mă refer în special la artiştii internaţionali versus artiştii care fac abuzuri de orice formă (alimentaţie, alcool, stil de viaţă haotic). Trecerea mea de la artist la o persoană sportivă a fost o trecere treptată pentru că între viaţa de artist şi stilul de viaţă sănătos au fost 16 ani de corpraţie. Aceşti ani de corporaţie au fost practic anii în care am regresat (din punctul meu de vedere) deoarece viaţa de artist a implicat mişcare scenică iar viaţa de corporatist a adus sedentarismul cu care se confruntă fiecare om de birou cu problemele şi kilogramele aferente care vin la pachet.
Diana Lupu: În 2012 aţi devenit vegan. Ce v-a determinat să alegeţi acest stil de viaţă?
Andrei Roşu: Declik-ul s-a produs după ce am devenit tată. Atunci am realizat că este timpul să devin un model real pentru fiul nostru Alex, (în momentul de faţă sunt un fericit tată a doi copii) şi am început să fac sport şi să renunţ la stilul meu de viaţă sedentar. M-am ridicat de pe canapea şi la propriu şi la figurat, am început să fac sport şi să a abordez un stil alimentar sănătos. Primul obiectiv a fost maratonul de la Polul Nord pentru că mi-am propus un target foarte măreţ fiind o fire comodă riscam să nu am transformarea dorită. Fiind vorba despre nişte condiţii foarte grele şi practic de supraviţuire, nefiind aceleaşi condiţii ca la un maraton în oraş, mi-am dat seama că nu aveam cum să nu fiu la capacitate maximă. Am renunţat la fumat, am început să fiu foarte atent la ce pun în farfurie şi mi-am schimbat programul zilnic, am început să mă trezesc foarte devreme şi evident să nu mai stau seara până târziu în faţa televizorului lângă un pahar de bere.
Diana Lupu: De ce aţi devenit vegan, din compasiune pentru animale sau din dorinţa de a avea performanţe sportive cât mai multe şi mai bune?
Andrei Roşu: Schimbarea radicală pe care am avut-o a fost practic o schimbare de valori personale. Decizia mea de a adopta o dietă bazată pe plante a venit din mai multe direcţii, mai exact din trei direcţii. Am observat că este mult mai uşor să alergi după ce ai mâncat o salată sau nişte fructe decât după ce ai mâncat trei chiftele, opt mici sau un hamburger. O a doua direcţie este că te refaci mult mai repede pentru că la sportul de anduranţă ai nevoie de energie pe care trebuie să o obţii mult mai repede (alimentele din plante se digeră mult mai uşor) şi după antrenament ai nevoie să obţii nutrienţii necesari care să te ajute să te refaci rapid, să-ţi iei aminoacizi şi carbohidraţi ca să-ţi refaci glicogenul din muschi. Uşor,uşor am păşit în această direcţie, observând ce se întâmplă în corpul tău devii mult mai atent pentru că în momentul în care alergi corpul devine destul de exigent şi îţi dă semnale. Spre exemplu atunci când stai pe canapea nu te deranjează că te simţi mai plin, în momentul în care ieşi să alergi deja simţi orice kilogram în plus sau orice masă nepotrivită. A doua direcţie a fost cea în care mergând cu copiii la ferme de animale, ne jucam acolo cu puiuţi, cu viţeluşi, cu porcuşori şi când veneam acasă copiii mă întrebau dacă puiul din farfurie este acelaşi cu cel de la ferma de animale. Mi-am dat seama că trăim o uşoară disonanţă şi spun asta uitându-mă la copii, că nu avem o pornire naturală de a sări pe animale şi a le mânca, mai ales când suntem copii şi e complicat să-i explici copilului că pe de-o parte noi avem grijă de animale, pe de altă parte le omorâm inutil, când putem trăi şi fără carne. În momentul în care m-am gândit la aceste explicaţii, carnea şi laptele nu mai reprezentau o pondere atât de mare în alimentaţia mea aşa că atunci am renunţat definitiv la acestea. Ulterior un alt factor care a menţinut decizia mea este şi impactul pe care îl are acest stil de nutriţie asupra mediului, este practic cea mai uşoară acţiune pe care o poate face orice om de pe această planetă ca să aibă un impact mai redus asupra mediului. Creşterea animalelor vine la pachet cu distrugeri de păduri, cu exploatarea unor resurse în mod iraţional, cu încălzire globală pentru că multe animale contribuie la emisiile de metan, şi atunci poţi face un calcul simplu cu ce pui în farfurie, dacă mergi cu maşina sau mergi pe jos şi ce impact ai tu ca individ asupra planetei. Mai este un factor important şi anume sănatatea. Când spun asta mă refer la faptul că sportul şi alimentaţia echilibrată previn anumite boli. Atenţie spun previn, nu ne vindecă mă refer la faptul că foarte mulţi dintre noi spunem că, dacă ne vom îmbolnăvi vreodată, a doua zi începem să ne hrănim sănătos, să facem sport şi gata, s-a rezolvat problema. Ceea ce nu este adevarăt în totalitate.
Diana Lupu: Stilul de viaţă vegan are două variaţii Raw Vegan şi Paleo Vegan? Ce stil dintre cele două variaţii aţi adoptat?
Andrei Roşu: Nu ştiu dacă trebuie să mă încadrez undeva. Legat de Raw Vegan această nutriţie se bazează pe o alimentaţie în care nu procesezi deloc plantele, mă refer mai exact la procesare termică, nu le fierbi, nu le încălzeşti. Eu personal nu am văzut un beneficiu mare în această abordare, nu înţeleg de ce ar trebui să manânc o supă rece mai ales că sunt alimente, de exemplu tomatele pe care chiar este indicat să le încălzeşti, să le amesteci cu o sursă de grăsime pentru a beneficia de licopenul din ele, şi nu toate alimentele crude iţi oferă aceleaşi beneficii ca şi cele preparate. Desigur că un măr sau orice alt fruct prefer să îl manânc crud decât să-l fierb, să-l coc , dar în egală măsură îmi plac pastele, orezul şi nu văd de ce le-aş consuma crude. Paleo Vegan pleacă de la ideea că ar trebui să mâncăm ceea ce mâncau strămoşii noştri acum milioane de ani. Nici aici nu văd o valoare adăugată, realist vorbind ceea ce găsim noi acum chiar şi în curtea bunicii nu mai are nici o legătură cu ceea ce găsea strămoşul nostru paleo pe câmp.
Diana Lupu: De ce vegan şi nu vegetarian?
Andrei Roşu: Din punct de vedere nutriţional vegan şi vegetarian reprezintă acelaşi lucru, alimente bazate pe plante. În zona de vegetarian există nişte variaţii lacto vegetarian, lacto-ovo-vegetarian, lacto-pesco- vegetarian,flexitarian (persoane care includ în mod ocazional produsele animale într-o dietă majoritar vegană) etc.
Diana Lupu: Veganii au un stil de viaţă specific în care evită purtarea produselor vestimentare confecţionate din piele de animale, lână sau mătase. Îmbrăţişaţi aceste convingeri? Ce tip de vestimentaţie purtaţi?
Andrei Roşu: Aici este o diferenţă dintre vegan şi vegetarian. Cei care sunt vegani extind acest nivel de protecţie al animalelor şi în alte arii ale stilului lor de viaţă, nu-şi cumpară haine de piele sau blană naturală, sunt atenţi la produsele de provenienţă animală de exemplu lipici, vinuri, zaharuri etc. Eu am descoperit de ceva timp acele tricouri din polyester, dar care sunt confecţionate din peturi reciclate şi marea mea surpriză a fost nu doar că sunt foarte confortabile sau cel puţin la fel de confortabile ca rudele lor din bumbac, dar şi rezistă foarte bine în timp şi la purtat şi la spălat. Ca idee un astfel de tricou se confecţionează din 15 peturi şi din 25 de peturi reciclate se poate confecţiona o pereche de pantaloni, ceea ce mi se pare fantastic să le refoloseşti şi să nu mai poluăm cu ele oceanele sau pădurile. În altă ordine de idei nu simt nevoia de a folosi nu ştiu ce material, să zic că nu aş putea trăi fără mătase, lână sau mai ştiu eu ce piele. Pâna la urmă să nu uităm că tot vorbeam mai devreme despre strămoşii noştri, ei au fost nevoiţi de climă la vremea respectivă să-şi confecţioneze haine din blana animalelor şi nu aveau ateliere să-şi confecţioneze vestimentaţia din piele , blană ecologică sau peturi reciclabile. Realist vorbind cred că acum 90% din populaţia urbană care îşi alege vestimenţia nu cred că îşi mai pune problema dacă vor supravieţui în aceasta, criteriile sunt altele. În momentul de faţă avem foarte multe alternative de a înlocui materialele de origine animală. Citeam de curând un articol despre cel mai mare producător de maşini electrice din lume, care a hotărât să elimine pielea din toata gama lui. Deci se poate fără, nu are rost să exploatezi nişte animale doar prin simplul fapt că poţi. Definiţia veganismului este de a limita pe cât posibil exploatarea animală.
Diana Lupu: Câţi membrii din familie au adoptat acest stil de viaţă în afară de Hoka, căţelul familie Roşu?
Andrei Roşu: În familie multă lume îşi îmaginează că dacă un membru al familiei adoptă un anumit stil nutriţional, automat ceilalţi membrii fac la fel. În cazul nostru a fost un proces ceva mai lung pentru că, în primă fază eu am renunţat la alimentele de origine animală, după care soţia treptat a renunţat mai întâi la carne, apoi la peşte, la lactate, după care Alex fiul nostru mai mare a început şi el să renunţe la carne. Legat de Alex, iniţial am crezut că meritul îmi aparţine 100% dar ulterior am aflat că îi place foarte mult de câţiva ani o colegă de clasă care este vegană. Fetiţa noastră Ema care are 10 ani s-a poziţionat mereu la polul opus faţă de fratele ei, la început se poziţionase ca o carnivoră convinsă dar uşor, uşor cu argumente şi discuţii a redus şi ea impactul asupra mediului. Deşi mi-ar fi plăcut foarte mult să zic gata, de astăzi nimeni din familie nu mai manâncă carne, cu copiii cred că trebuie să ai altă abordare şi am decis să facem trecerea treptat.
Diana Lupu: Cum se îmbină viaţa sportivă cu stilul de viaţă vegan?
Andrei Roşu: Există un ghid de nutriţie al Comitetului İnternaţional Olimpic pe care l-am tradus împreună cu un medic acreditat CİO, Dr. Şerban Damian iar acolo există un capitol dedicat sportivilor vegani care începe chiar aşa: ”Sunt din ce în ce mai mulţi sportivi în special în sportul de anduranţă care aleg acest tip de nutriţie” dintr-o serie de beneficii evidente. În acest ghid se spune că este absolut în regulă să ai acest stil de alimentatie şi menţioneză exact când trebuie să faci analize sau când vrei să iei suplimente şi ce să iei etc. Nu este absolut nici o problemă în a avea acest stil de nutriţie, dacă acest stil este acceptat de CİO, care este un for suprem în sportul de performanţă. Sportivii de performanţă au antrenamente mult mai dificile faţă de sportivii amatori şi dacă ei pot face performanţă cu astfel de nutritive înseamnă că putem şi noi. Până la urmă corpul nu are nevoie de un aliment sau altul, este mai puţin interesat de provenienţa alimentului ci de nutrienţii pe care îi conţine. Marea grijă a tuturor şi întrebarea principală când renunţăm la carne este de unde îţi iei proteinele, această întrebare nefiind importantă pentru corp pentru că acesta are nevoie de aminoacizi şi aminoacizii se găsesc în plante fără probleme. În concluzie poţi să oferi corpului şi organismului tot ce are nevoie pentru o funcţionare normală şi bună şi dacă eşti vegan.
Diana Lupu: Dietele vegetariene capătă tot mai multă popularitate, fiind adoptate de oameni din motive etice, religioase ori chiar ecologice, dar și din motive ce țin de sănătate. Un sondaj din 2017 a descoperit că 6% dintre americani se consideră vegani, un procent în creștere, față de 1% în 2014; În lume, cea mai mare proporție de vegetarieni se găsește în India, cu un procent de 30% din populație; În Europa, cel mai mare procent de vegetarieni se găsește în Elveția (14%), iar de vegani în Suedia (4%). Societatea Vegetarienilor din România estimează că 3% dintre români nu consumă carne în mod regulat.
Sfârşitul părţii I
Interviu de Diana Lupu
