Laboratorul de la Institutul Krembil Brain, parte a Rețelei de Sănătate a Universității din Toronto, a elaborat o nouă teorie a bolii Alzheimer.
“Pe baza ultimilor 30 de ani de cercetare, nu ne mai gândim la Alzheimer ca fiind în primul rând o boală a creierului. Mai degrabă, credem că Alzheimer este în principal o tulburare a sistemului imunitar din creier “, a spus Donald Weaver, director al institutului Krembil.
Descrisă pentru prima dată în 1906 de medicul german Alois Alzheimer, această boală „neurodegenerativă” duce la o deteriorare progresivă a abilităților cognitive până când pacientul își pierde autonomia. Simptomele includ uitarea repetată, probleme de orientare, tulburări ale funcției executive (proiectare, organizare, ordonare în timp, capacitatea de a avea gânduri abstracte) sau tulburări de limbaj.
De ani de zile, oamenii de știință s-au concentrat pe încercarea de a veni cu noi tratamente pentru boala Alzheimer prin prevenirea formării de aglomerări dintr-o proteină misterioasă numită beta-amiloid, care dăunează creierului. Din păcate, încercările de a studia aglomerările anormale de proteine nu s-a tradus într-un medicament sau o terapie utilă până acum.
Alzheimer ca boală autoimună
Sistemul imunitar, care se găsește în fiecare organ al corpului, este o colecție de celule și molecule care colaborează în armonie pentru a ajuta la repararea rănilor și pentru a proteja de invadatorii străini.
Când o persoană se împiedică și cade, sistemul imunitar ajută la repararea țesuturilor deteriorate. Când cineva se confruntă cu o infecție virală sau bacteriană, sistemul imunitar ajută în lupta împotriva acestor invadatori microbieni.
Exact aceleași procese sunt prezente în creier. Când există o traumă la cap, sistemul imunitar al creierului se activează pentru a ajuta la reparare. Când bacteriile sunt prezente în creier, sistemul imunitar este acolo pentru a riposta.
“Credem că beta-amiloidul nu este o proteină produsă anormal, ci mai degrabă este o moleculă care apare în mod normal, care face parte din sistemul imunitar al creierului. Ar trebui să fie acolo. Când apare un traumatism cerebral sau când bacteriile sunt prezente în creier, beta-amiloidul este un factor cheie la răspunsul imun al creierului. Și de aici începe problema. Din cauza asemănărilor izbitoare dintre moleculele de grăsime care alcătuiesc atât membranele bacteriilor, cât și membranele celulelor creierului, beta-amiloidul nu poate face diferența dintre bacteriile invadatoare și celulele creierului gazdă și atacă în mod eronat chiar celulele creierului pe care se presupune că ar trebui să le protejeze.
Acest lucru duce la o pierdere cronică, progresivă a funcției celulelor creierului, care culminează în cele din urmă cu demența. Totul se întâmplă pentru că sistemul imunitar al corpului nostru nu poate face diferența între bacterii și celulele creierului.” a spus Donald Weaver.
Când este privită ca un atac greșit direcționat al sistemului imunitar al creierului asupra organului pe care se presupune că îl apără, boala Alzheimer apare ca o boală autoimună.
Creierul este un organ foarte special și distinctiv, recunoscut ca fiind cea mai complexă structură din Univers. În modelul nostru de Alzheimer, beta-amiloidul ajută la protejarea și întărirea sistemului nostru imunitar, dar, din păcate, joacă și un rol central în procesul autoimun care, credem noi, poate duce la dezvoltarea bolii Alzheimer.
Deși medicamentele utilizate în mod convențional în tratamentul bolilor autoimune ar putea să nu funcționeze împotriva bolii Alzheimer, credem cu tărie că țintirea altor căi de reglare a sistemului imunitar din creier ne va conduce la abordări noi și eficiente de tratament pentru boala. .” a spus echipa lui Donald Weaver.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), peste 55 de milioane de oameni din lume suferă de demență, dintre care boala Alzheimer este cea mai răspândită formă; aceasta din urmă reprezintă 60 până la 70% din cazurile de demență, adică mai mult de 30 de milioane de bolnavi. Numărul persoanelor afectate este de așteptat să se tripleze până în 2050, din cauza creșterii cazurilor în țările cu venituri mici și medii, potrivit OMS.
Articol de Cristina Zarioiu
