Dacă te străduiești să ții pasul cu discuțiile sau conversațiile rapide în camere zgomotoase, s-ar putea să se datoreze problemelor cu care creierul tăi procesează schimbările rapide ale sunetului. Un nou studiu din cadrul Universității din Maryland, SUA, prezintă o tehnică de antrenament care ar putea ajuta la gestionarea problemei și la creșterea capacității de ascultare.
Cunoscut ca antrenament de discriminare a frecvenței, acesta implică exersarea modului în care creierul poate diferenția viteza sunetelor. Și, după cum arată studiul, tehnica ar putea îmbunătăți auzul a milioane de adulți în vârstă, ținând cont, desigur, de faptul că, pe măsură ce îmbătrânim, capacitatea noastră de a filtra sunetele tinde să scadă.
Observarea modificărilor subtile ale sunetelor depinde de capacitatea creierului de a procesa stimulii sonori în timp, numită procesare temporală auditivă. Nu afectează doar înțelegerea noastră a vorbirii; ne ajută să înțelegem fiecare sunet care ajunge la urechile noastre.
“Am avut probe că aceste deficite de procesare temporală pot fi îmbunătățite la animale, dar acum este prima dată când arătăm acest lucru la oameni.”, a spus neurologul auditiv Samira Anderson de la Universitatea din Maryland.
Un total de 40 de voluntari au absolvit această formare, ca parte a studiului, care a implicat finalizarea a nouă sesiuni, fiecare cu o durată de 45-60 de minute, timp în care participanții au fost rugați să facă distincția între seturi de tonuri redate într-o secvență rapidă.
Prin antrenament, acești indivizi au trebuit să identifice schimbările de frecvență – identificând ce tonuri dintr-o serie aveau o înălțime mai mare sau mai mică. Teste similare au fost folosite înainte și după, pentru a evalua capacitatea fiecărui participant de a detecta modificări în sunetul pe care îl auzeau.
Comparativ cu grupul de control format din 37 de participanți ale căror sesiuni au implicat un exercițiu mai simplu de detectare a tonului, cei care au urmat antrenamentul de discriminare a ritmului au arătat o capacitate îmbunătățită de a detecta modificările de înălțime și viteză audio.
Acest lucru a fost demonstrat în mod constant la participanții tineri și mai în vârstă, inclusiv la participanții mai în vârstă cu un anumit nivel de deficiență de auz.
În general, rezultatele testelor de detectare audio au fost mai bune după procesul de formare decât înainte – unii voluntari mai în vârstă obținând rezultate comparabile după antrenament cu voluntarii mai tineri, înainte de antrenament.
Rezultatele „demonstrează potențialul antrenamentului auditiv de a restabili parțial procesarea temporală la ascultătorii mai în vârstă și evidențiază rolul funcției cognitive în aceste câștiguri”, au scris cercetătorii în lucrarea lor publicată.
Studiile anterioare au explorat și această idee: de exemplu, s-a demonstrat că antrenamentul muzical îmbunătățește abilitățile de procesare temporală la persoanele cu auz normal. Oamenii de știință au descoperit, că de asemenea, creierul își păstrează o oarecare plasticitate (o capacitate de a-și modifica sau reconecta conexiunile) până la bătrânețe.
Studiul actual a fost conceput pentru a investiga mai în detaliu aceste zone, în special prin examinarea modului în care procesarea temporală auditivă la persoanele mai tinere și mai în vârstă ar putea fi afectată de aceste tipuri de exerciții de antrenament de ritm.
Pentru un studiu de urmărire, cercetătorii sunt dornici să recruteze grupuri suplimentare de oameni pentru a aduna mai multe date despre formarea privind discriminarea frecvenței și efectele sale potențial pozitive.
Echipa dorește, de asemenea, să analizeze modul în care cerințele asupra memoriei ar putea schimba impactul acestor exerciții.
„Rezultatele oferă o mare speranță în dezvoltarea unor programe de antrenament auditiv fezabile clinic, care pot îmbunătăți capacitatea ascultătorilor mai în vârstă de a comunica în situații provocatoare”, a spus cercetătorul principal al proiectului, audiologul Sandra Gordon-Salant, de la Universitatea din Maryland.
Articol de Cristina Zarioiu
