Un nou vaccin testat pe șoarecii de laborator s-ar putea să ne aducă mai aproape de cheia tinereții veșnice, spune un studiu realizat de oamenii de știință de la Institutul Salk, în colaborare cu Genentech.
Echipa de cercetători din SUA a tratat animale sănătoase cu o formă de terapie genică ce a reîmprospătat celulele bătrâne, făcând astfel animalele mai tinere. Dovada acestor rezultate au fost markerii biologici care sunt utilizați pentru a măsura efectele îmbătrânirii.
Acest vaccin vizează celulele senescente, adică celule care au încetat să se înmulțească din cauza deteriorării sau stresului, dar nu mor când ar trebui, potrivit Institutului Național pentru Îmbătrânire (NIA). Aceste celule se acumulează pe măsură ce îmbătrânim, deoarece sistemul imunitar devine mai puțin eficient în curățarea lor din organism. Celulele senescente eliberează compuși care declanșează inflamația și astfel dăunează celulelor sănătoase din apropiere. Studii anterioare sugerează faptul că această acumulare de celule senescente contribuie la o mulțime de boli legate de vârstă, inclusiv cancer, Alzheimer și ateroscleroza, care este o boală în care placa se acumulează în artere.
Pentru a dezvolta vaccinul senolitic, cercetătorii au experimentat cu patru proteine bine-cunoscute ce reglează expresia ADN-ului – Oct4, Sox2, Klf4 și c-Myc. Acest grup de proteine mai poartă și denumirea de „factori Yamanaka”. Deși această tehnică poate fi folosită pentru a transforma celulele adulte înapoi în celule stem, oamenii de știință au arătat anterior că aceasta poate fi folosită și pentru a „reprograma parțial” celulele, prin revenirea lor la o stare mai tânără, nedevenind complet o celule stem.
Dacă s-ar face același lucru cu suficiente celule din corpul unui animal, acest lucru ar putea face ca ceasul corporal al întregului organism să pară mai tânăr.
Pentru a testa vaccinul, acesta a fost dozat în trei moduri diferite, împărțind studiul în trei cercetări mai mici. Prima cercetare a fost de scurtă durată: un grup de șoareci a fost tratat timp de o lună când aceștia aveau 25 de luni (echivalentul a aproximativ 80 de ani pentru oameni). Următoarele două studii au avut tratamente pe termen mai lung. Într-unul dintre ele șoarecii au primit doze regulate de la 15 la 22 de luni (echivalentul cu vârstele 50-70 ani la om), iar celălalt a primit doze regulate de la 12 la 22 de luni (vârstele 35-70 la om).
Șoarecii tratați doar o lună nu au prezentat niciuna dintre calitățile de inversare a vârstei, dar cele două grupuri de tratament mai lungi au prezentat semne de întinerire fără niciun risc crescut de cancer sau alte probleme de sănătate.
„Acest studiu oferă indicii provocatoare că reprogramarea parțială pe termen lung este promițătoare” declară cercetătorii Arianna Markel și George Q. Daley de la Spitalul de Copii din Boston, care nu au fost implicați în studiu. „Este deosebit de remarcabil faptul că reprogramarea parțială provoacă cu succes modificări transcriptomice, metabolomice și lipidomice sistemice și modifică ceasul epigenetic. În plus, observarea acestor rezultate într-un model de șoarece îmbătrânit în mod normal oferă dovezi suplimentare că această abordare poate fi benefică dincolo de stările de boală”.
Bineînțeles, repetarea acestei operațiuni la oameni este departe de a fi simplă, însă aceste descoperiri au alimentat interesul pentru noi tipuri de terapii care urmăresc să încetinească sau să inverseze procesul de îmbătrânire. Această descoperire ar putea fi o soluție în cazul bolilor legate de vârstă, cum ar fi cancerul, oasele fragile și Alzheimer.
Articol de Izabela Constantin