Următoarea pandemie ar putea fi mai aproape decât ne imaginăm și ar putea proveni din materia din gheața care se topește, potrivit unor noi cercetări.
Analiza genetică a solului și a sedimentelor de lac din Lacul Hazen, cel mai mare lac cu apă dulce din din lume, sugerează că riscul de răspândire virală – în cazul în care un virus infectează o nouă gazdă pentru prima data, poate fi mai mare în apropierea topirii ghețarilor.
Descoperirile sugerează că, pe măsură ce temperaturile globale cresc din cauza schimbărilor climatice, devine mai probabil ca virușii și bacteriile blocate în ghețari să se trezească și să infecteze fauna locală, mai ales că aria lor se apropie și de poli.
Cercetătorii au folosit un algoritm computerizat pentru a contextualiza virușii cu gazde animale, plante și ciuperci prezente în zonă. Aceștia au reușit să stabilească date privind capacitatea virușilor de a inunda noi specii gazdă și de a continua să se răspândească, așa cum a făcut SARS-CoV-2 prin trecerea de la populațiile de animale sălbatice la oameni.
„Riscul de răspândire crește odată cu scurgerea de la topirea ghețarilor, un indicator al schimbărilor climatice”, scriu cercetătorii în lucrare. „În cazul în care schimbările climatice modifică și gama speciilor de potențiali vectori virali și rezervoare spre nord, Marea Arctica ar putea deveni un teren fertil pentru pandemii emergente”.
Cercetătorii au comparat calea evolutivă atât a virușilor, cât și a gazdelor, căutând variații și asemănări între aceștia.
„Din punct de vedere evolutiv, virușii sunt mai predispuși la infectarea gazdelor care sunt filogenetic apropiate de gazda lor naturală, potențial pentru că le este mai ușor să infecteze și să colonizeze specii similare genetic”.
Conform mai multor studii anterioare, care arată modul în care peisajele degradate pot împinge agenți patogeni, paraziți și gazde împreună în moduri noi, cercetătorii sugerează că scurgerea crescută a ghețarilor duce la șanse mai mari ca virușii să sară peste gazdele eucariote.
„Pe măsură ce clima se schimbă, activitatea metabolică a microbiosferei arctice se schimbă, ceea ce, la rândul său, afectează numeroase procese ecosistemice, cum ar fi apariția de noi agenți patogeni”, scriu cercetătorii.
Înaltul Arctic, adică cele mai nordice regiuni, este cea mai vulnerabilă parte a lumii la schimbările climatice. În ultimele două decenii, o treime din gheața de iarnă din Oceanul Arctic a dispărut.
În același timp, oamenii de știință avertizează și asupra unui risc crescut de pandemii cauzate de factori multipli. Este cunoscut faptul că activitatea umană distruge habitatele naturale și forțează animalele și oamenii să trăiască în locuri din ce în ce mai apropiate.
„Două lucruri sunt foarte clare acum. În primul rând, că Arcticul se încălzește rapid și riscurile majore pentru umanitate provin din influența acesteia asupra climei noastre. În al doilea rând, că bolile din alte părți își găsesc drum în comunitățile vulnerabile și ecosistemele arctice”, concluzionează cercetătorii.
Articol de Izabela Constantin
