Un grup de cercetători din Olanda a descoperit o nouă variantă a virusului HIV, care provoacă o scădere mai rapidă a forței sistemului imunitar și poate duce la rezultate mai dăunătoare pentru sănătate dacă nu este tratată devreme.
HIV sau virusul imunodeficienței umane este un virus care atacă sistemul imunitar al organismului. Dacă HIV nu este tratat, poate duce la apariția SIDA, adică sindromul imunodeficienței dobândite. Potrivit studiului, în cazul persoanelor infectate cu noua variantă (VB), s-a observat că numărul de celule CD4 a scăzut de două ori mai repede decât în cazul celor infectați cu alte tulpini. Celulele CD4, cunoscute și sub denumirea de celule T, sunt un subset de celule albe din sânge care luptă împotriva infecțiilor și protejează sistemul imunitar al organismului. Fără tratament, infecțiile cu varianta VB ar evolua probabil spre SIDA în medie în 2 până la 3 ani de la diagnosticul inițial de HIV al unei persoane, în timp ce în cazul celorlalte tulpini perioada medie este de 6-7 ani.
Datele studiului au fost publicate recent în revista Science. Cercetătorii au analizat 109 pacienți cu varianta VB și i-au comparat cu pacienți infectați cu alte tulpini HIV de subtip B.
În timpul analizei datelor, echipa a identificat 17 indivizi infectați cu o variantă „distinctă” de HIV, toți având concentrații uimitor de mari ale virusului în sânge la începutul infecției – între șase luni și doi ani după diagnostic. Cincisprezece dintre persoanele infectate erau din Olanda, una din Elveția și una din Belgia.
Cercetătorii au descoperit că varianta nouă aparține subtipului genetic B, un grup de virusuri HIV înrudite, cel mai frecvent întâlnite în Europa și SUA. Pentru a vedea dacă ar putea găsi mai multe exemple ale variantei în Olanda, aceștia au analizat datele din cohorta națională de observație HIV a țării, care cuprinde persoane diagnosticate între 1981 și 2015. Au fost disponibile date pentru mai mult de 8.000 de persoane, iar dintre acestea, aproximativ 6.700 au fost infectate cu virusuri de subtip B. În cadrul acestui grup, cercetătorii au identificat 92 de indivizi cu varianta distinctivă VB.
Pe baza datelor clinice disponibile, acești 109 indivizi au avut încărcături virale între 3,5-5,5 ori mai mari decât persoanele infectate cu alte tulpini de subtip B. În momentul diagnosticării, indivizii infectați cu varianta VB aveau deja un număr mai mic de CD4 decât cei infectați cu alte tulpini. Prin urmare, în comparație cu alte persoane nou diagnosticate cu HIV, numărul lor de CD4 a început să scadă mai rapid.
După începerea tratamentului însă, cercetătorii au remarcat că persoanele cu varianta VB au avut rate de supraviețuire și recuperare a sistemului imunitar similare celor cu alte variante HIV, dacă l-au început devreme.
Analizând tiparele variației genetice dintre probe, cercetătorii estimează că această variantă a apărut pentru prima dată la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90 în Olanda. S-a răspândit mai repede decât alte variante HIV în anii 2000, dar răspândirea sa a început să scadă în jurul anului 2010. Echipa de cercetare consideră că varianta VB a apărut din lipsa tratamentului la scară largă în Olanda, nu din cauza acestuia, deoarece tratamentul eficient poate suprima transmiterea.
Articol de Izabela Constantin