Antidepresivele sunt prescrise zi de zi la o categorie de oameni extrem de mare. Ajutorul pe care acestea îl oferă unor pacienți este de neînlocuit, salvând vieți. Un nou studiu relevă, în schimb, unele îngrijorări despre modul în care acestea sunt prescrise în prezent.
Se pare că atunci când acestea sunt recomandate pentru depresia ușoară și moderată, pe perioade lungi de timp, par a face mai mult rău decât bine, conform studiului publicat în jurnalul Drug and Therapeutics Bulletin din cadrul British Medical Journal.
Autorii noii analize sugerează că medicii ar trebui să prescrie mai puține antidepresive pentru perioade mai scurte de timp și să se concentreze asupra persoanelor cu depresie severă. Motivul pentru care autorii fac această afirmație este faptul că eficiența antidepresivelor este pusă sub semnul întrebării în celelalte grade de severitate ale depresiei, iar uneori efectele secundare depășesc benficiile.
“Continuă să existe o incertitudine considerabilă cu privire la beneficiile utilizării antidepresivelor pe termen scurt și lung, în special în ceea ce privește lipsa unei diferențe semnificative din punct de vedere clinic între tratamentul cu antidepresive și cel cu placebo”, explică autorii, psihiatrul Mark Horowitz de la University College London și farmacistul Michael Wilcock de la Royal Cornwall Hospital.
“În lumina acestui echilibru incert între beneficii și daune, ar trebui să reanalizăm prescrierea pe scară largă – care se alfă în creștere – a antidepresivelor”.
Una dintre marile probleme evidențiate de meta analiză este perioada studiilor care investigează eficacitatea medicamentelor. Mai exact, studiile de obicei se derulează pe o perioadă de 6-12 luni, când în realitate, antidepresivele sunt prescrise pentru ani de zile. În același sens, marea majoritate a studiilor nu analizează calitatea vieții pacientului, care este până la urmă, rezultatul cel mai de preț, ci reducerea simptomatologiei propriu-zise.
Conform meta analizei, efectele adverse sunt covârșitoare pentru aproape o cincime din pacienți. Cei ce iau SSRI raportează somnolență în timpul zilei, uscăciunea gurii, transpirație, creștere în greutate. Totodată, un sfert din pacienți prezintă disfuncții sexuale, neliniște, spasme musculare, grețuri, amețeli, diaree, constipație. Toate aceste efecte adverse sunt suficient pentru a afecta calitatea vieții.
Pe termen lung, studiile arată că efectele secundare sunt și mai îngrijoratoare- 71% raportează aplatizare emoțională, 70% prezintă sentimente de detașare, 66% că sunt afectați din punct de vedere sexual, iar 63% prezintă somnolență.
Un alt element îngrijorător este faptul că prescrierea antidepresivelor începe încă din copilărie, deși eficiența antidepresivelor la adoleșcenți și adulți tineri este neclară. Și totuși, antidepresivele sunt unul dintre cele mai frecvent utilizate medicamente de către adolescenți, iar numărul celor cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani cărora li se prescriu antidepresive este în creștere rapidă în unele țări.
Desigur, aceasta nu este prima lucrare care pune la îndoială eficacitatea antidepresivelor. De ani de zile, se discută dacă acestea oferă beneficii reale.
O meta-analiză din 2017 privind cel mai utilizat tip de antidepresive, ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), a constatat că a existat o diferență de numai 2 puncte între persoanele care luau medicamente active și un placebo atunci când au fost măsurate rezultatele lor pe scala de evaluare a depresiei Hamilton, care variază de la 0 la 52.
Institutul Național pentru Sănătate și Excelență în Îngrijire din Marea Britanie atenționează asupra faptului că o diferență clinică este determinată de 3 puncte. Pe de altă parte, alții spun că este nevoie de o diferență de 7 puncte pentru ca un medicament să fie considerat tratament.
Motivul pentru care această analiză a fost demarată este o îndrumare primită de la Colegiului Regal de Psihiatrie din Marea Britanie cu privire la modul în care se poate renunța la administrarea antidepresivelor. Efectele sevrajului sunt uneori mai greu de tolerat decât afecțiunea în sine. Pacienții pot prezenta dureri de cap, insomnie, agitație și oboseală, diaree și multe altele, dacă tratamentul este întrerupt prea repede.
În urma descoperirii efectelor adverse provocate de antidepresive, în legătură cu frecvența, durata și severitatea acestora, Colegiul Roial al Psihiatrilor a fost determinat să aducă la cunoștință, printr-o lucrare, aceste lucruri atât medicilor cât și pacienților. În prezent, cel mai bun mod pe care îl cunoaștem pentru a întrerupe administrarea de antidepresive este reducerea treptată a dozei. Dar “nu există nicio garanție că pacienții vor evita consecințe precum efectele secundare sexuale de lungă durată sau simptomele persistente de sevraj, chiar și cu o reducere prudentă”, scriu cercetătorii.
Ei semnalează, de asemenea, că dozele disponibile în prezent nu sunt suficient de mici pentru a-i ajuta pe pacienți să renunțe treptat, un alt aspect care trebuie revizuit atunci când ne gândim cum să folosim cel mai bine antidepresivele în viitor.
Această analiză nu reprezintă, cu siguranță, un cuvânt final în ceea ce privește utilizarea antidepresivelor – mai sunt multe decizii dificile de luat și sunt necesare mai multe cercetări. Dar există dovezi covârșitoare pentru faptul că modul în care acestea sunt folosite acum nu este neapărat cel mai bun.
Povestea este similară și în rândul benzodiazepinelor, un grup de medicamente pentru tratarea anxietății, insomniilor și crizelor convulsive. Sevrajul datorat benzodiazepinei poate fi extrem de periculos dacă nu este tratat corespunzător. Cea mai bună metodă de renunțare este reducerea treptată, doze mai mici pe parcursul a mai multor săptămâni. Netratat corespunzător, există riscul ca persoanele care renunță la benzoprenice, fără o scădere treptată, să aibă o criză care le-ar putea pune viața în pericol. De asemenea, oprirea tratamentului necorespunzător, crește riscul de delir și halucinații.
Apariția sevrajului de benzodiazepine depinde de medicamentul specific pe care pacientul îț ia. Medicamentele cu acțiune scurtă, cum ar fi alprazolamul (Xanax) și lorazepamul, părăsesc organismul mai repede, ceea ce înseamnă că simptomele de sevraj pot apărea în doar opt până la 12 ore. Pe de altă parte, cele cu acțiune mai lungă, precum clonazepamul, pot rămîne în organism chiar mai mult de două zile până la apariția sevrajului.
În ultimii ani, o varietate de studii ne informează asupra faptului că benzodiazepinele prezintă riscuri de dependență, sevraj și efecte secundare negative. Printre cele mai controversate dintre aceste efecte secundare se numără efectele cognitive. Tratamentul pe termen lung cu benzodiazepine a fost descris ca provocând afectarea mai multor domenii cognitive, cum ar fi capacitatea vizuo-spațială, viteza de procesare și învățarea verbală. Tot mai mulți oameni afectați de acest tip de medicație au început să povestească efectele adverse resimțite ca urmare a tratamentului mult prea îndelungat.
În lumina celor expuse de noile studii, specialiștii probabil vor prescrie cu mai multă atenție medicația ce vizează sistemul nervos. Este necesar să ne adaptăm cunoștiințele și credințele la știința modernă ce ne poate informa cum să fim profesioniști mai buni, dar și pacienți mai bine documentați.
Articol de Victoria Nănău
