Încă din cele mai vechi timpuri, îmbătrânirea a fost privită ca fiind inevitabilă, de neoprit. Lumea îmbătrânește, și chiar cu rapiditate. În America populația cu o vârstă mai mare sau egală de 65 de ani reprezintă în prezent 16% din populație și va reprezenta 21% până în 2035; la acel moment, depășindu-i numeric pe cei sub 18 ani. Japonia are mai mult de un sfert din populație cu vârsta peste 65 de ani fiind prinsă din urmă de Germania, Italia, Finlanda și o mare parte din restul Uniunii Europene.
Această tendință este determinată de rata scăzută de fertilitate și de speranța de viață crescută. Nu numai că îmbătrânim dar probabil vom petrece mai mult din viața fiind bătrâni. Este o schimbare uriașă care se reflectă în atât în economie cât și în valorile sociale și culturale.
Sunt oare societățile îmbătrânite mai puțin bune?
Cu toate că mai multe studii au pus în balanță datele privind PIB-ul, din 1990 și până în 2010-2015, rezultatele se dovedesc a fi contradictorii.
„A existat un impact asupra productivității”, spune Nicole Maestas, economist la Harvard. Ea și colegii ei au calculat, pe baza datelor din 1980 până în 2010, că o creștere cu 10% a populației cu vârsta de 60 de ani și peste a redus creșterea PIB-ului pe cap de locuitor cu 5,5%. Înseamnă că îmbătrânirea populației din SUA ar putea încetini creșterea economică cu 1,2 puncte procentuale în acest deceniu și cu 0,6 puncte procentuale în următorul. Factori determinanți în acest sens sunt și numărul redus de oameni care lucrează și că forța de muncă este mai puțin productivă.
„În ciuda stresului legat de îmbătrânire”, spune Daron Acemoglu, un economist MIT, „există surprinzător de puține dovezi că societățile îmbătrânite sunt mai proaste din punct de vedere economic”. Analizând datele privind PIB-ul din 1990 până în 2015, Acemoglu și Pascual Restrepo de la Universitatea din Boston nu au găsit nicio corelație între îmbătrânirea demografică și încetinirea creșterii economice. De fapt, țări precum Coreea de Sud, Japonia și Germania, toate cu o populație îmbătrânită, se descurcă de fapt bine.
Un posibil motiv? Automatizare. Țările cu forță de muncă îmbătrânită au adoptat mai repede roboți industriali din dorința de a compensa.
Trăind mai bine, dar nu mai mult
Creșterea speranței de viață în ultima sută de ani a fost una dintre marile noastre realizări tehnologice. La începutul secolului al XX-lea, speranța medie de viață era de aproximativ de 50 de ani, până în 1960 a fost de 70, iar până în 2010 a ajuns la aproape 80. Majoritatea progreselor timpurii s-au datorat menținerii stării de sănătate a copiilor – în 1900, aproape unul din patru a murit înainte de vârsta de 10 ani. Progresele ulterioare au venit în tratamentul unor boli cardiovasculare, permițând celor mai mulți oameni să trăiască până la 70 de ani.
Un lucru care se dorește în prezent este intervenirea în a încetini procesul de îmbătrânire în sine. David Sinclair, genetician la Harvard Medical School, este unul dintre cei din linia întâi a acestei mișcări. Medicina, susține el, ar trebui să privească îmbătrânirea nu ca o consecință naturală a îmbătrânirii, ci ca pe o condiție prpriu-zisă. Bătrânețea, în opinia sa, este pur și simplu o patologie – și, ca toate patologiile, poate fi tratată cu succes.
„Multe dintre cele mai grave boli de astăzi sunt consecința îmbătrânirii. Astfel, identificarea mecanismelor moleculare și a tratamentelor ar trebui să fie o prioritate”, spune el.
Un tratament promițător în acest sens este metformina, un medicament comun pentru diabet. Administrarea acestuia persoanelor sănătoase ar putea ajuta la întârzierea îmbătrânirii, dar fără îndrumări oficiale, medicii sunt reticenți la astfel de prescrieri.
Un grup de cercetători, inclusiv Barzilai de la Colegiul Einstein, încearcă să schimbe asta. Barzilai conduce un studiu uman numit TAME (Targeting Aging with Metformin) care intenționează să administreze medicamentul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 65 și 80 de ani pentru a vedea dacă întârzie probleme precum cancerul, demența, accidentul vascular cerebral și atacurile de cord.
Metforminul face parte dintr-o clasă mai largă de medicamente numite inhibitori mTOR. Acestea interferează cu o proteină celulară implicată în diviziune și creștere. Prin reducerea activității proteinelor, oamenii de știință cred că pot imita beneficiile cunoscute ale dietelor cu restricție calorică. Aceste diete pot face animalele să trăiască mai mult, se crede că organismul poate răspunde la lipsa de hrană luând măsuri de protecție. Astfel, testele preliminare pe oameni sugerează că medicamentele pot întări sistemul imunitar al persoanelor în vârstă și pot reduce infecțiile.
Un lucru este cert, din punctul din care Sinclair și-a lansat opinia diverg posibilități nelimitate pentru progresul omenirii în lupta cu timpul. Însă, tot de aici, din acest punct, se nasc nenumărate opinii care nu pot decât să ne pună pe gânduri. Este oare sănătos să privim oamenii în vârstă ca fiind bolnavi? Nu ar trebui oare să ne concentrăm eforturile spre a încuraja populația să urmeze obiceiuri sănătoase și să prevină bolile asociate vârstei? Pentru moment aceste întrebări își așteaptă raspunsul, raspuns susținut de ani de cercetare și rezultate palpabile.
Articol de Larisa Ivan
