Peste 3,7 miliarde de persoane cu vârsta sub 50 de ani sau 67% din populația lumii, are infecție cu virusul herpes simplex tip 1 (HSV1), potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății. Mai mult de jumătate dintre adulții din SUA sunt purtători ai virusului herpes simplex tip 1 (HSV1) care hibernează în sistemul nervos periferic și nu poate fi niciodată eradicat. Cercetătorii Universității Northwestern au descoperit strategia ascunsă a herpesului de-a infecta sistemului nervos, deschizând astfel o ușă către dezvoltarea unor vaccinuri necesare atât pentru prevenirea HSV1, cât și a fratelui său HSV2.
Virusul herpes simplex este clasificat în 2 tipuri: virusul herpes simplex tip 1 (HSV-1) și virusul herpes simplex tip 2 (HSV-2).
HSV este prezent pe suprafața pielii unei persoane infectate și poate fi transmis altei persoane cu ușurință prin intermediul contactului direct cu pielea de la nivelul gurii, anusului și organelor genitale. HSV-1 se transmite în principal prin contact oral-oral și provoacă herpes oral (care poate include simptome cunoscute sub numele de „herpes labial”), dar poate provoca și herpes genital.
HSV-2 este o infecție cu transmitere sexuală care provoacă herpes genital. HSV2 poate fi transmis de la o mamă la nou-născut în timpul nașterii. Atât infecțiile cu HSV-1, cât și cu HSV-2 sunt infecții pe viață.
Unii purtători ai virusului nu vor experimenta manifestări clinice grave, alții însă pot avea leziuni ale creierului, encefalită, își pot pierde vederea. Există tot mai multe dovezi că acest virus contribuie la demență. Unora virusul chiar le poate pune viața în pericol.
„Avem nevoie cu disperare de un vaccin pentru a preveni ca herpesul să invadeze sistemul nervos”, a spus Greg Smith, profesor de microbiologie și imunologie la Northwestern University Feinberg School of Medicine.
Noul studiu derulat a reliefat cum herpesul răpește o proteină din celulele epiteliale și o transformă într-un dezertor pentru a o ajuta să călătorească în sistemul nervos periferic. Este o descoperire care poate avea implicații ample pentru multe virusuri, inclusiv HIV și SARS-CoV-2. Virusul trebuie să-și injecteze codul genetic în nucleu astfel încât să poată începe să producă mai multe virusuri herpes. Practic, reprogramează celula pentru a deveni o fabrică de virusuri. Marea întrebare este cum ajunge ea la nucleul unui neuron?”, a explicat Smith.
Echipa profesorului Smith a aflat că herpesul folosește un motor proteic numit kinesină pe care îl aduce cu el din alte celule pentru a-l transporta către nucleul neuronului. Acea proteină kinesină devine un dezertor ce servește scopului virusului. Dacă oamenii de știință l-ar putea opri din asimilarea kinesinei, ar avea un virus care nu ar infecta sistemul nervos și astfel ar apărea un candidat pentru un vaccin preventiv.
Herpesul face o călătorie “în țară”
Imaginează-ți celula ca pe un parc feroviar. Toate urmele duc la nodul numit centrozom. Există două tipuri de locomotive de tren: proteinele dineină și kinesină. Una se îndreaptă spre centrul orașului, iar cealaltă duce departe către suburbii.
Atunci când un virus mai tipic, cum ar fi gripa, infectează celulele epiteliale ale mucoasei, acesta se apucă de ambele motoare și se mișcă înainte și înapoi până când ajunge în cele din urmă la nucleu, mai mult sau mai puțin întâmplător. În general, trecerea de la suburbii la nucleu, prin centrozom, este o călătorie scurtă.
Dar a călători în josul nervilor este echivalentul unei călătorii prin țară. Herpesul sare pe motorul cu dineină pentru această călătorie, dar se asigură, de asemenea, că motorul kinesină nu îl duce înapoi.
„Este un drum lung de parcurs. Probabil că durează opt ore pentru a călători de la capătul neuronului la hub”, a spus Smith.
Pentru că locomotiva dineină nu poate să-l ducă mai departe și herpesul trebuie să ajungă la nucleu, scoate din „buzunarul” său kinesina pe care a răpit-o din celulele epiteliale ale mucoasei și a convins-o să facă parte din echipa sa și aceasta îl transportă direct la destinație.
„Aceasta este prima descoperire a oricărui virus care reutilizează o proteină celulară și o folosește pentru a da runde ulterioare de infecție”, a afirmat Caitlin Pegg, prima autoare a studiului.
Atât infecțiile cu herpes oral, cât și infecțiile cu herpes genital sunt în cea mai mare parte asimptomatice sau nerecunoscute, dar pot provoca simptome la locul infecției, variind de la ușoare până la severe. La persoanele imunodeprimate, cum ar fi cele cu infecție HIV avansată, HSV-1 poate avea simptome mai severe și recidive mai frecvente. În momentul de față, sunt în curs de desfășurare mai multe cercetări ce vizează dezvoltarea unor metode de prevenire mai eficiente împotriva infecției cu HSV, cum ar fi vaccinurile.
Bibliografie:
- https://www.sciencedaily.com/releases/2021/11/211117115131.htm
- https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/herpes-simplex-virus
Articol de Alexandra Mănăilă
