Cercetătorii au descoperit o genă care crește puterea musculară atunci când este activată prin exerciții fizice, deschizând oportunități pentru crearea de tratamente terapeutice care imită unele dintre beneficiile antrenamentului.
Publicat în Cell Metabolism, studiul condus în cadrul Universității din Melbourne a arătat cum diferitele tipuri de exerciții modifică moleculele din mușchii noștri, ducând la descoperirea noii gene C18ORF25, care este activată de toate tipurile de exerciții și responsabilă pentru îmbunătățirea forței moastre musculare. Animalele fără C18ORF25 au performanțe slabe la exerciții și mușchi mai slabi.
Dr. Benjamin Parker, conducătorul proiectului, a spus că, prin activarea genei C18ORF25, echipa de cercetare a reușit să observe că mușchii devin semnificativ mai puternici, fără ca aceștia să devină neapărat mai mari.
„Identificarea acestei gene poate avea un impact asupra modului în care gestionăm îmbătrânirea sănătoasă, bolile de atrofie musculară, știința sportului și chiar producția de animale și carne. Într-adevăr, promovarea funcției musculare optime este unul dintre cei mai puternici predictori ai sănătății generale”, a spus dr. Parker.
“Știm că exercițiile fizice pot preveni și trata bolile cronice, inclusiv diabetul, bolile cardiovasculare și multe tipuri de cancer. Acum, sperăm că prin înțelegerea mai bună a modului în care diferitele tipuri de exerciții fizice provoacă aceste efecte benefice sănătății la nivel molecular, pot fi disponibile opțiuni de tratament noi și îmbunătățite.”, a adăugat el.
Analizând proteinele și modul în care acestea se schimbă în interiorul celulelor, echipa, care l-a inclus pe Dr. Parker și profesorii Erik Richter și Bente Kiens de la Universitatea din Copenhaga din Danemarca, a reușit să distingă asemănările moleculare și diferențele dintre diferitele tipuri de exerciții fizice în biopsiile musculare umane.
“Pentru a identifica modul în care genele și proteinele sunt activate în timpul și după diferite exerciții, am efectuat o analiză a mușchiului scheletic uman plecând de la o intervenție încrucișată de exerciții de anduranță, sprint și rezistență”, a concluzionat dr. Parker.
Designul experimental a permis cercetătorilor să compare răspunsurile de semnalizare între modalitățile de exercițiu la aceeași persoană, în raport cu nivelul ei înainte de exercițiu. Totodată acest lucru le-a îngăduit să monitorizeze modul în care o persoană a reacționat la diferite forme de exerciții, direct în mușchi.
De asemenea, a permis echipei de cercetare să identifice gene și proteine care se schimbă în mod constant la toți oamenii și la toate tipurile de exerciții fizice, ceea ce a dus la descoperirea acestei noi gene.
Articol de Cristina Zarioiu
