În cadrul unui studiu recent a fost descoperit faptul că comportamentul parental imprevizibil sau inconsecvent poate afecta dezvoltarea circuitelor emoționale ale creierului unui copil. Acest lucru ar putea duce la un risc crescut de boli mintale și abuz de substanțe mai târziu în viața copilului.
Oamenii de știință susțin de mult timp că experiențele pe care le avem de-a lungul copilăriei joacă un rol important în modelarea modului în care creierul se maturizează și a modului în care ne comportăm atunci când atingem vârsta maturității.
Acest studiu a fost realizat pe parcursul a 15 ani de investigații și și-a propus să afle care sunt motivele acestor fenomene. Cercetătorii au dorit să determine ce părți ale experiențelor de la începutul vieții au impact asupra maturizării creierului.
Numeroase studii anterioare au descoperit că comportamentul părinților sau al persoanelor care au crescut copilul și receptivitatea acestora la nevoile copilului au fost esențiale pentru dezvoltarea emoțională a celui mic. Neglijarea nevoilor a fost asociată cu un risc crescut de dificultăți emoționale mai târziu în viață.
În timp ce multe cercetări s-au concentrat pe efectele comportamentelor parentale „pozitive” sau „negative” asupra dezvoltării creierului copilului, cercetătorii au acordat puțină atenție comportamentelor, cum ar fi predictibilitatea și consistența părinților.
Un părinte care este previzibil și consecvent este acela care răspunde la situații noi într-o manieră ce devine obșinuită lui. Predictibilitatea poate înseamna că un copil poate anticipa prânzul, cina sau ora de culcare, fie răspunsul părintelui la anumite cerințe sau la anumite întâmplări.
Cercetătorii au realizat experimente pe șoareci și șobolani pentru a putea analiza modul în care mamele s-au comportat față de puii lor, atunci când le-a fost limitată cantitatea de material disponibilă în mediul aranjat pentru construirea cuiburilor și când le-au modificat tiparele de activitate. Au fost derulate mai departe experimente în grupuri, în care s-a observat modul în care mamele s-au comportat în sesiunile de joc structurate și cum acțiunile lor le-au influențat dezvoltarea emoțională și cognitivă a puilor.
Pentru a măsura comportamentele materne în cadrul acestor teste, cercetătorii au măsurat gradul în care un comportament l-a prezis următorul. De exemplu, probabilitatea ca o mamă să vorbească și să-i arate copilului o jucărie a fost un bun predictor al frecvenței cu care își va ridica copilul.
Au fost investigate, de asemenea, alte aspecte ale educației și mediului, cum ar fi statutul socioeconomic. Au fost evaluate dezvoltarea copilului și a puilor prin administrarea de teste cognitive și emoționale, precum și chestionare comportamentale pentru copii.
În toate studiile realizate pe animale și pe oameni, a fost descoperit faptul că modelele previzibile de comportament parental au condus la o mai bună funcționare emoțională și cognitivă a copiilor lor mai târziu în viață. În timp ce studiile s-au concentrat în primul rând pe mame, este foarte probabil ca aceleași principii să se aplice și pentru tați.
Există mai multe dificultăți în afară de stilul parental care pot avea un impact asupra dezvoltării copilului, cum ar fi sărăcia, războiul și migrația. Cu toate acestea, conștientizarea rolului pe care un comportament previzibil și consecvent îl are în dezvoltarea creierului poate ajuta părinții să creeze un mediu optim pentru copiii lor pe măsură ce aceștia se dezvoltă emoțional.
Articol de Izabela Constantin
