Cercetătorii de la Institutul de Sănătate Carlos III din Madrid, au descoperit că tații începători pot pierde între unu și două procente din volumul cortical al creierului după nașterea primului lor copil.
„Studierea fenomenului de a deveni tată oferă o oportunitate unică de a explora modul în care experiența parentală poate modela creierul uman atunci când sarcina nu este experimentată direct”, au scris cercetătorii, conduși de Magdalena Martínez-García.
În timp ce studiile anterioare au arătat că mamele se confruntă cu unele modificări ale creierului lor – cum ar fi în rețelele subcorticale limbice (sau partea creierului legată de hormonii sarcinii) – acest studiu arată că și tații se confruntă cu un anumit grad de schimbare în ceea ce privește materia lor cenușie. Studiul, publicat în jurnalul Cerebral Cortex, a emis ipoteza cauzei unei astfel de contracție a creierului, dar nu a putut determina care este exact rădăcina.
Studiul a implicat utilizarea unei scanări RMN a creierului pe 40 de bărbați heterosexuali care se aflau la prima experiență de a fi tată , jumătate dintre aceștia venind din Spania și cealaltă jumătate din SUA. Scanările au fost folosite pentru a măsura structurile creierului bărbaților împreună cu volumele și grosimea acestora.
Bărbaților din Spania li s-a scanat creierul înainte de sarcina partenerei prima dată, apoi din nou la câteva luni după nașterea primului lor copil. Grupului de bărbați din SUA le-a fost scanat creierul în timpul etapelor mijlocii și târzii ale sarcinii partenerei lor și încă o dată la șapte până la opt luni după nașterea copilului.
Pe tot parcursul studiului, a existat și un grup de control care includea 17 bărbați fără copii în Spania.
Rezultatele au arătat că, deși nu au existat modificări ale rețelelor subcorticale limbice (la fel ca la mame), au existat modificări reale ale materiei cenușii corticale (partea care se ocupă de înțelegerea socială), precum și reduceri ale volumului părții creierului care se ocupă de sistemul vizual.
Deși totul poate suna destul de alarmant pentru tați, echipa a considerat că ar putea exista un avantaj pentru aceste schimbări, mai precis pentru a-i ajuta să se relaționeze mai bine cu copilul lor și să devină tați mai buni în general.
„Aceste descoperiri pot sugera un rol unic al sistemului vizual în a-i ajuta pe tați să-și recunoască copiii și să răspundă în consecință, o ipoteză care urmează să fie confirmată de studii viitoare”, a scris echipa în lucrare.
„Înțelegerea modului în care schimbările structurale asociate cu paternitatea se traduc în educația parentală și în rezultatele copilului este un subiect în mare măsură neexplorat, oferind căi interesante pentru cercetări viitoare.”
Articol de Izabela Constantin
