Combinând biologia moleculară cu neuroștiința, cercetătorii au descoperit că o genă deja cunoscută permite rezistența la stres.
Descoperită pentru prima dată în fostul laborator al profesorului Tadashi Yamamoto din Japonia, în 1996, gena Tob este binecunoscută pentru rolul pe care îl joacă în cancer. Cercetările anterioare au indicat, de asemenea, că are un rol în reglarea ciclului celular și a răspunsului imunitar al organismului. Acum, într-un studiu multidisciplinar ,cercetătorii de la Institutul de Știință și Tehnologie din Okinawa au descoperit că această genă joacă, de asemenea, un rol important în reducerea depresiei, fricii și anxietății.
„Prezența genei ajută la rezistența la stres și dacă este eliminată, există o creștere a depresiei, a fricii și a anxietății.”, a explicat autorul principal, dr. Mohieldin Youssef.
Gena Tob este numită după verbul japonez „tobu”, care înseamnă “a zbura” sau “a sări”. Acest lucru se datorează faptului că atunci când celula este expusă la un stimul, nivelurile ei de proteine cresc în activitate.
Experimente în biologie celulară și neuroștiință
Concluzia lor că această genă este legată de anxietate, frică și depresie a fost extrasă din mai multe experimente diferite. În primul rând, cercetătorii au expus șoarecii la stres și, așa cum era de așteptat, au constatat o creștere a nivelurilor de proteine Tob. Apoi au folosit șoareci care s-au născut fără o genă Tob și au descoperit o creștere a depresiei, a fricii și a anxietății. De exemplu, când un șoarece cu gena Tob era plasat într-o găleată cu apă, el înota și încerca să scape. În schimb, un șoarece fără gena Tob pur și simplu a plutit. Această lipsă de voință de a lupta împotriva unei situații dificile este o modalitate prin care cercetătorii determină că un animal este deprimat.
Mai mult, șoarecii fără gena Tob nu păreau să învețe. Dr. Youssef a explicat că atunci când șoarecii sunt așezați zilnic într-un loc care evocă amintirea fricii, ei învață în mod normal că nu este atât de periculos și nu mai sunt la fel de speriați. Dar cei fără gena Tob au arătat în continuare niveluri crescute de frică, chiar și după câteva zile.
Anxietatea este reglată de o regiune diferită a creierului
În urma RMN-urilor făcute în cadrul studiului, cercetătorii au decis să se uite la rolul specific pe care îl joacă gena în hipocamp. Au luat șoareci fără gena Tob și au injectat această genă în hipocamp, lăsând-o inexistentă în alte părți ale corpului. Nivelul de frică și depresie a revenit la normal, dar șoarecii încă aveau o anxietate crescută. Cercetătorii au făcut apoi opusul, au luat un șoarece care nu avea gena Tob în celulele din hipocamp, dar o avea în celulele din restul corpului. În acest caz, au descoperit că șoarecii aveau niveluri normale de anxietate, dar aveau crescută frica și depresia.
Am ajuns la concluzia că gena Tob din hipocamp suprimă frica și depresia. „Dar suprimarea anxietății trebuie să fie reglată de o altă parte a creierului” , a explicat dr. Youssef.
Apoi, cercetătorii au măsurat funcția neuronilor din hipocampul șoarecilor fără gena Tob. Ei au descoperit că excitația a fost crescută, în timp ce inhibiția a fost scăzută, ceea ce sugerează că echilibrul general a fost afectat și are un impact asupra comportamentului șoarecilor.
În cele din urmă, cercetătorii au efectuat analize moleculare după ce au expus șoarecii la stres. Au descoperit că la 15 minute după expunerea la stres, au existat schimbări, nu imediat, acest lucru sugerând că gena Tob are probabil efecte multiple directe și indirecte.
„Descoperirea acestui rol al genei Tob în frică, depresie și anxietate ar putea avea implicații vaste pentru dezvoltarea terapiilor pentru stresul psihiatric”, a concluzionat dr. Youssef.
Studiul lor a fost publicată de revista Translational Psychiatry.
Articol de Cristina Zarioiu
