Mai multe studii au arătat o asociere între viața urbană și un risc crescut de tulburări mintale, cum ar fi tulburările de anxietate, depresia și schizofrenia. Prin urmare, este esențial să înțelegem modul în care expunerea la mediile urbane și naturale afectează sănătatea mintală și creierul. O echipă de la Institutul Max Planck pentru Dezvoltare Umană din Berlin demonstrează într-un nou studiu, cum o oră petrecută în natură poate fi suficientă pentru a reduce stresul.
Creierul uman a fost întotdeauna modelat de mediul său. Astăzi, mai mult de jumătate din populația lumii trăiește în orașe, iar procentul este așteptat să se apropie de 70% până în 2050. Cu toate acestea, s-a dovedit că locuitul în oraș este un factor de risc pentru sănătatea mintală: anxietatea, tulburările de dispoziție, depresia majoră și schizofrenia sunt cu până la 56% mai frecvente în mediul urban decât în mediul rural.
În schimb, un număr tot mai mare de cercetări au arătat beneficiile cognitive și afective ale expunerii la mediile naturale. S-a demonstrat, în special, că expunerea la natură îmbunătățește capacitatea memoriei, promovează restabilirea atenției și ajută la ameliorarea stresului. Dovezile acestor efecte benefice au fost observate atât prin evaluări psihologice, cât și prin indicatori fiziologici (ritmul cardiac, nivelurile de cortizol etc.).
Un efect dovedit în regiunile creierului implicate în gestionarea stresului
Amigdala – un nucleu cerebral implicat în gestionarea stresului și care servește ca un fel de „sistem de alertă” – s-a dovedit a fi mai activată în timpul stresului la locuitorii din mediul urban față de locuitorii din mediul rural. Cu toate acestea, niciun studiu nu a examinat până acum efectele cauzale ale mediului natural și urban asupra mecanismelor creierului legate de stres.
Pentru a afla mai multe, cercetătorii de la Institutul Max Planck pentru Dezvoltare Umană au efectuat un nou studiu privind activitatea creierului, în special în regiunea legată de stres, amigdala, înainte și după o oră de expunere la mediile naturale sau urbane.
Echipa a recrutat 63 de participanți sănătoși, iar activitatea lor cerebrală a fost examinată cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) în timp ce aceștia completau niște chestionare, dintre care unele au fost concepute pentru a induce stres social. Subiecții au fost apoi desemnați aleatoriu să facă o plimbare de o oră fie într-un cadru urban (un cartier comercial aglomerat din Berlin), fie într-unul natural (pădurea Grunewald de 3.000 de hectare din Berlin).
Cercetătorii le-au cerut participanților să meargă pe un anumit traseu în oricare dintre locații, fără a devia cursul sau a-și folosi telefoanele mobile pe parcurs. După plimbare, fiecare participant a făcut o altă scanare fMRI, și a completat un alt chestionar.
Rezultatele studiului au arătat că activitatea amigdalei a scăzut după mersul în natură timp de o oră, în timp ce ea a rămas stabilă după mersul în mediul urban. Prin urmare, natura are efecte benefice asupra regiunilor creierului legate de stres.
“Rezultatele susțin relația pozitivă presupusă anterior dintre natură și sănătatea creierului, dar acesta este primul studiu care dovedește legătura cauzală”, spune specialistul în neuroștiință Simone Kühn de la Institutul Max Planck pentru Dezvoltare Umană.
Participanții care au făcut o plimbare în pădure au raportat, de asemenea, o mai mare restabilire a atenției decât cei care au făcut plimbări urbane, o constatare în concordanță cu rezultatele studiului fMRI, precum și cu cercetările anterioare.
Noul studiu oferă unele dintre cele mai clare dovezi de până acum că activitatea creierului legată de stres poate fi redusă printr-o plimbare printr-o pădure din apropiere, la fel cum ar fi făcut-o strămoșii noștri.
Studiul a fost publicat în Molecular Psychiatry.
Articol de Cristina Zarioiu
