Pânzele de păianjen sunt un bun barometru al cantității de microplastice din aerul unui orașul, potrivit unui nou studiu al Universității din Oldenburg din Germania.
Deși cercetările anterioare au arătat că poluanții precum metalele grele și particulele magnetice se pot prinde în pânzele de păianjen, nimeni nu a examinat până acum aceste capcane naturale pentru microplastice, a explicat geochimistul Barbara Scholz-Böttcher, care a condus studiul.
Pentru relalizarea acestui studiu, echipa Universității din Oldenburg a colectat pânze de păianjen din zona superioară a stațiilor de autobuz semi-acoperite situate de-a lungul drumurilor cu niveluri diferite de trafic din orașul Oldenburg, din nord-vestul Germaniei. Scopul a fost de a determina dacă microplasticele ar putea fi detectate și dacă anumite modele de distribuție ar putea fi identificate.
Cercetătorii au identificat fibre, probabil din textile, dar și particule de funingine. Aceste probe au fost mai apoi încălzite la temperaturi foarte ridicate în absența oxigenului, iar fragmentele de plastic rezultate au fost identificate.
Echipa a descoperit că toate pânzele de păianjen pe care le-au adunat erau contaminate cu microplastice și, în unele cazuri, conținutul de plastic a reprezentat chiar și o zecime din greutatea totală a unei pânze. Aproape 90% din plasticul detectat a constat din poli(etilen tereftalat) (PET), poli(clorură de vinil) (PVC) și material din anvelopele auto. Proporția de resturi de anvelope din țesături a variat foarte mult, în funcție de traficul pe drumul adiacent. De asemenea, s-a părut că abraziunea marcajelor rutiere a contribuit în mod semnificativ la încărcarea cu microplastic de-a lungul drumurilor.
Echipa a concluzionat că examinarea pânzelor de păianjen este o abordare de biomonitorizare rapidă și ieftină, care poate fi utilizată pentru a detecta punctele fierbinți de poluare cu microplastice care necesită o evaluare detaliată a riscurilor ecologice și a sănătății umane.
Articol de Izabela Constantin
