Muștele care trăiesc printre noi sunt o amenințare mai mare decât ar considera majoritatea oamenilor, potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Massachusetts, Amherst. Oamenii de știință avertizează că muștele „sinantropice” ar putea avea boli în vărsăturile lor.
Când o insectă mușcă un om, poate răspândi boli prin transferul de sânge infectat. În mod surprinzător, totuși, autorii studiului spun că vărsăturile unei muște care nu mușcă par a fi un risc mult mai mare pentru sănătatea umană.
„Lucrez cu muștele sinantropice de când eram student absolvent în anii 1960”, spune autorul studiului John Stoffolano, profesor de entomologie la Stockbridge School of Agriculture de la Universitatea din Massachusetts, într-un comunicat universitar. „Muștele sinantropice au fost în mare măsură ignorate. Muștele care se hrănesc cu sânge au luat lumina reflectoarelor, dar ar trebui să fim atenți la cele care trăiesc printre noi, deoarece își obțin nutrienții de la oameni și animale care vărsă agenți patogeni în lacrimi, fecale și răni.”
Cercetătorii indică musca comună ca exemplu. Pe parcursul unei zile obișnuite, o muscă de casă bâzâie în jurul casei tale, hrănindu-se cu diverse alimente ușor disponibile. Aceste surse de hrană includ adesea mâncăruri nu atât de apetisante, cum ar fi animale de pe carosabil, bălegarul de animale, gunoiul putrezit și canalizarea. Ori de câte ori o muscă de casă se hrănește, își umple recolta.
„Recolta este ca un rezervor de benzină”, explică prof. Stoffolano, „un loc în care să depozitați alimente înainte de a ajunge în tractul digestiv, unde va fi transformată în energie pentru muscă.”
Deoarece această recoltă este destinată depozitării, nu digestiei, îi lipsește un număr adecvat de enzime digestive sau peptide antimicrobiene care ar neutraliza majoritatea agenților patogeni potențial dăunători prezenți în hrana muștei. Deci, într-un mod obișnuit, aceasta servește drept loc pentru depozitarea agenților patogeni care produc boli.
În cele din urmă, aceeași muscă își face drum în casă și aterizează pe mâncarea pregătită în bucătărie. Înainte ca musca să mănânce cu adevărat o parte din mâncare, aceasta vărsă o parte din ceea ce a îngurgitat în mâncara pregătită.
Mai grav de atât este că echipa de cercetare observă că recolta unei muște este cunoscută pentru a promova dezvoltarea rezistenței antibacteriene, ceea ce înseamnă că ceea ce este regurgitat pe alimente poate fi chiar rezistent la tratamentele convenționale sau la medicamente.
Autorii lucrării avertizează că este nevoie de „multe studii concentrate”, deoarece în prezent nu se știe suficient despre semnificația muștelor în ceea ce privește răspândirea bolilor și potențialii microbi rezistenți la medicamentele antibacteriene.
Articol de Izabela Constantin
