Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat rezistența la antimicrobiene, inclusiv rezistența la antibiotice, o problemă de sănătate prioritară după ce în 2019 a devenit cauza principală a 1,27 milioane de decese.
Numărul pierderilor anuale cauzate de această afecțiune a depășit numărul anual de decese cauzate de malarie sau SIDA. Țările mai sărace sunt cel mai grav afectate, dar rezistența antimicrobiană amenință sănătatea tuturor.
Problema viitorului, care devine din ce în ce mai rapid una a prezentului este reprezentată de eficacitatea antibioticelor, esențiale pentru intervenții chirurgicale, chimioterapie, transplanturi de organe și alte proceduri medicale. Antibioticele au fost „medicamente minune” când au fost descoperite în secolul trecut, începând cu penicilina. Este însă cunoscut faptul că bacteriile evoluează pentru a rezista medicamentelor și că utilizarea excesivă și abuzul de antibiotice în sănătatea umană și în agricultură au contribuit la această problemă.
Folosirea continuă a acelorași antibiotice de mai multe ori oferă bacteriilor posibilitatea de a se adapta și mai rapid la acestea, ceea ce duce la un număr tot mai mare de infecții care nu mai răspund la antibioticele tradiționale (sau chiar de ultimă soluție).
Din păcate, cu cât mai multe specii bacteriene nu răspund la antibiotice, cu atât mai mulți pacienți vor ceda la infecțiile rezistente – iar cercetătorii trag un semnal de alarmă că acum pierdem anual mai mulți oameni din cauza rezistenței la antimicrobiene decât din cauza HIV/SIDA sau malarie.
„Estimările anterioare au prezis 10 milioane de decese anuale datorate rezistenței la antimicrobiene până în 2050, dar acum știm cu certitudine că suntem deja mult mai aproape de această cifră decât am crezut” spune doctorul Chris Murray de la Universitatea din Washington.
O echipă de cercetători a analizat date privind 23 de specii bacteriene diferite (inclusiv E. coli, S. pneumoniae și S. aureus) și 88 de combinații microbi-medicamente din 204 țări. Acest lucru a ajuns să acopere 471 de milioane de înregistrări de infecție, pe care apoi le-au folosit pentru a crea modele statistice pentru a estima amploarea rezistenței antimicrobiene.
Studiul furnizează date specifice locației cu privire la impactul rezistenței antimicrobiene, care va ajuta la conceperea politicilor și programelor direcționate pentru controlul și prevenirea infecțiilor.
Echipa a explorat două scenarii contrafactuale. În primul scenariu, toate infecțiile rezistente la medicamente nu au fost înlocuite cu nicio infecție, ceea ce echipa a explicat ca fiind numărul de decese asociat cu rezistența la antimicrobiene.
În al doilea scenariu, au înlocuit toate infecțiile rezistente la medicamente cu infecții susceptibile la medicamente, ceea ce a condus la o estimare a deceselor cauzate direct de rezistența la antimicrobiene.
După ce au analizat datele, cercetătorii au descoperit că 1,27 milioane de decese pe tot globul sunt atribuite rezistenței la antimicrobiene, în timp ce 4,95 milioane de decese au fost corelate și cu rezistența la antimicrobiene.
Printre aceste combinații de specii de medicamente antimicrobiene și bacterii, S. aureus rezistent la meticilină a fost responsabil pentru mai mult de 100.000 de decese atribuite rezistenței antimicrobiene.
Cercetătorii observă, de asemenea, că prevalența anumitor specii bacteriene care au fost rezistente la un anumit medicament a variat de la o regiune la alta. De exemplu, prevalența S. aureus rezistent la meticilină a fost mai mare în țările din Orientul Mijlociu și nordul Africii și mai mică în Africa sub-sahariană și în mai multe țări europene, în comparație cu prevalența S. aureus sensibil la meticilină.
„Cercetarea noastră arată că rezistența la antibiotice (RAM) nu este o amenințare abstractă care pândește în umbră, ci este o cauză a pierderii semnificative a sănătății care pune presiune asupra sistemelor de asistență medicală de pe tot globul, de la America de Nord până în Africa sub-sahariană. Dar sunt multe măsuri pe care șe putem lua” declară Dr. Murray. „La nivel regional, îmbunătățiri care vizează apa potabilă și canalizările (care pot reduce răspândirea infecției), dezvoltarea capacității de supraveghere a rezistenței la antibiotice (care ne poate ține la curent cu tiparele de RAM și poate identifica când antibioticele nu sunt necesare, reducând utilizarea abuzivă a antibioticelor), și optimizarea sau reducerea la minimum a utilizării antibioticelor în creșterea animalelor (care ar putea aborda un rezervor important pentru această afecțiune) ar putea stopa această amenințare.”
Articol de Izabela Constantin
