O nouă cercetare realizată de oamenii de știință de la Institutului de Cercetare a Leucemiei Josep Carreras din Barcelona explică pentru prima dată de ce găsim persoane identice, fără legături de familie, uneori în părți opuse ale lumii. Rezultatele indică faptul că asemănările lor depășesc trăsăturile faciale care se potrivesc.
Cercetarea, publicată recent în revista Cell Reports, a colectat același material biologic de la indivizi cu aspect similar pentru a vedea dacă ar putea găsi un motiv obiectiv pentru asemănarea lor. Dr. Manel Esteller, unul dintre cercetători, a explicat că studiul a fost unul nou în lumea științei, chiar dacă „dublurile” sunt obișnuite în filme.
„Apariția unor „asemănări” ale unei persoane, ca și cum ar fi fotocopii, a fost o chestiune de atenție în artă și în cultura populară, dar nu a fost niciodată abordată din punct de vedere științific”, a spus Esteller.
Pentru a realiza cercetarea, oamenii de știință au examinat fotografii cu fețele a 32 de perechi de candidați asemănători. Rezultatele au indicat că dublurile umane au variații similare ale ADN-ului lor, în special în legătură cu acele gene implicate în dezvoltarea gurii, nasului, ochilor, bărbiei și frunții. Având în vedere că populația are la număr 7,9 miliarde de oameni și suntem mult mai interconectați, aceste repetări devin din ce în ce mai frecvente.
Echipa a remarcat că acele asemănări nu se opresc la trăsăturile feței. „A fost, de asemenea, curios să verificăm că asemănarea acestor perechi de dubluri nu s-a limitat doar la trăsăturile feței, ci a afectat și alte proprietăți fizice (înălțime și greutate) și este extinsă chiar și la anumite trăsături ale comportamentului lor”, a spus Esteller.
Pentru a determina acest lucru, toți participanții au completat un chestionar biometric cuprinzător cu priivire la stilul de viață dus în limba lor maternă (engleză, spaniolă sau franceză).
Esteller și-a exprimat speranța că studiul poate deschide noi linii de cercetare privind bolile și materialul genetic. El a spus că, pe de o parte, cercetarea „oferă baza pentru diagnosticarea bolilor genetice din analiza imaginii și formei feței”și că pe de altă parte, „permite, dintr-o probă de ADN necunoscută, să se reconstituie chipul persoanei căreia îi aparține acel material genetic, una dintre marile dorințe ale medicinei legale”.
Articol de Izabela Constantin
