Vlad Mixich face parte din generația de tineri medici care a studiat în străinătate, fiind specializat în domeniul politicilor de sănătate. A absolvit Facultatea de Medicină din Timișoara și a urmat un masterat în politici de sănătate la prestigioasa London School of Economics and Political Science. Dr. Mixich a câștigat mai multe burse internaționale în domeniul politicilor de sănătate, printre care Eisenhower Fellowship și Humphrey-Fulbright Fellowship.
A fost desemnat de Parlamentul European ca Expert Independent în board-ul Agenției Europene pentru Sănătate și Securitate în Muncă EU-OSHA și este membru ales în consiliul director al Alianței Europene de Sănătate Publică. A deținut funcția de vicepreședinte în cadrul Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (ANMDMR) în Guvernul Cioloș.
Vlad a coordonat Observatorul Român de Sănătate și a lucrat și ca jurnalist pentru Deutsche Welle și Hotnews, relatând despre problemele sistemului medical românesc. Este un susținător declarat al vaccinării, așa că l-am provocat la o discuție pe acest subiect atât de controversat în ultima vreme.
Alexandra Mănăilă: Dacă ar fi să caracterizezi vaccinarea la români în funcție de epocă: în ce perioadă românii au fost mai receptivi în privința vaccinării și în ce perioadă mai reticenți la vaccinare?
Vlad Mixich: Este greu de spus întrucât măsurătorile cu privire la acceptabilitatea vaccinării și percepția publicului sunt recente. Dacă ne uităm la efecte, adică acoperirea vaccinală, vedem vârfuri de acoperire în perioadele în care obligativitatea era introdusă legal – adică nu se discuta, ci se executa – și în perioada în care vaccinarea se realiza în special prin intermediul școlii.
Alexandra Mănăilă: Care este explicația faptului că pe vremea lui Ioan Cantacuzino, România era a doua țară din lume în care oamenii au început să fie vaccinați cu vaccinul BCG contra tuberculozei, iar astăzi este la coada Europei (penultimul loc) la vaccinarea împotriva COVID-19?
Vlad Mixich: Ioan Cantacuzino a fost un personaj unic în medicina românească, un om de știință remarcabil de bine conectat la elita științifică europeană a vremii dar care, pe deasupra, era la fel de bine conectat la elita politică a vremii. Cele două atribute i-au permis nu doar să aducă inovații medicale în România, dar și să le impună rapid ca politici publice de sănătate la nivel național. Probabil astăzi nu avem o personalitate similară care să fi rămas în țară și să lucreze aici. Să sperăm însă că vom vedea în curând pe cineva cu alură științifică bună, dar și cu influența politică necesară.
Alexandra Mănăilă: Campania de vaccinare anti-HPV a fost un eșec total în 2008. Cum a rămas ea în mintea românilor și ce învățăminte ar trebui trase din acele greșeli?
Vlad Mixich: Campania anti-HPV a fost un model de ,,așa-nu” în privința comunicării. Post-eșec, a apărut chiar un studiu foarte bun despre un fenomen publicat de o echipă de la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj. Morala acelui eșec ar fi că pentru o campanie de vaccinare de succes sunt necesare trei ingrediente: un vaccin bun, o distribuție a vaccinului bună și o campanie de comunicare bună. E o morală care însă nu a fost învățată.
Alexandra Mănăilă: Există riscul unui nou eșec al campaniei de vaccinare anti-HPV începute în 2020, în condițiile actuale?
Vlad Mixich: Greu de spus pentru că, spre deosebire de cea din 2008, contextul este foarte încărcat în prezent: campania de vaccinare pentru COVID. Cred că sarcina este mai dificilă astăzi decât în 2008 dar, pe de altă parte, dificultatea poate fi transformată în avantaj dacă lecțiile campaniei de vaccinare COVID sunt asimilate corect.
Alexandra Mănăilă: Spuneai la un moment dat: ,,Campaniile de vaccinare de succes nu se fac cu elitele, nici cu intelectualii sau oamenii de cultură, nici cu politicienii”. Din punctul tău de vedere cine ar fi trebuit să iasă în față în această campanie de vaccinare împotriva COVID-19?
Vlad Mixich: Actorii populari, vedetele din sport, medicii cunoscuți, cântăreții celebri sunt toți personaje care ar fi trebuit să fie permanent prezente în campania de vaccinare. Există cazuri de vedete care s-au implicat activ, Simona Halep fiind un exemplu, dar a fost ceva doar ocazional.
Alexandra Mănăilă: Se spune că acceptabilitatea vaccinării crește odată cu gradul de educație al persoanelor. Cât de adevărat este acest lucru, având în vedere că sunt destul de multe persoane educate care refuză vaccinarea?
Vlad Mixich: Nu e o regulă. Acceptabilitatea e mai degrabă legată de mediul de rezidență. Și la nivel european există o diferență între rural și urban, aceasta fiind chiar mai pronunțată în România. Dar dacă există corelație, asta nu înseamnă că există și o cauzalitate demonstrată. Adevărul e că nu știm exact. Ce știm însă cu certitudine, o spune ultimul eurobarometru pe subiect, este că România are populația cea mai puțin alfabetizată științific la nivel european și, pe anumite subiecte medicale, stăm mai rău chiar decât țări din afara UE cum ar fi Albania sau Macedonia de Nord. Aici este originea problemei.
Alexandra Mănăilă: Cât de dăunător este mediul online, rețelele în care sunt promovați antivacciniștii și mesajele antivaccinare și care sunt efectele pe termen lung?
Vlad Mixich: Se discută mult despre asta și, în ciuda angajamentelor luate de marile rețele de socializare, vedem că efectul lor benefic asupra campaniilor de vaccinare este foarte redus. Se discută chiar de introducerea unor reglementări a acestor rețele de socializare dar cred că e mult de dezbătut și mai e cale lungă până acolo.
Interviu de Alexandra Mănăilă
