Pierderea memoriei și declinul cognitiv sunt destul de comune pentru câinii în vârstă, la fel ca și pentru oameni. Riscul de disfuncție cognitivă canină, denumită „demența câinelui”, este mult mai mare la câinii care nu fac suficientă mișcare, spun cercetătorii.
Această disfuncție cognitivă canină este asemănătoare cu boala Alzheimer la oameni, o afecțiune progresivă a creierului care apare cu modificări cognitive și comportamentale, printre altele.
Schimbări de comportament la câini
În esență, această afecțiune este observată în general la câinii în vârstă de peste opt ani, deși poate apărea și la cei de până în șase ani.
Proprietarii de animale de companie pot considera o mulțime de schimbări de comportament ca fiind pur și simplu o parte normală a îmbătrânirii. Mai mult, medicilor veterinari le este dificil să diagnosticheze disfuncția cognitivă canină. Nu există un test non-invaziv, precis pentru acesta.
Sunt însă câteva semne de demență care trebuie avute în vedere. Astfel, câinii care suferă de această afecțiune se pot pierde frecvent în propria lor casă sau în curtea din spate, se pot bloca în spatele mobilierului sau în colțurile camerei, deoarece uită că se pot întoarce.
Interacțiunile câinilor cu oamenii, precum și alte animale de companie, se pot schimba. Ei pot căuta mai puțină sau mai multă afecțiune de la stăpâni decât înainte sau pot începe să devină morocănoși cu alte animale de companie din casă cu care anterior se înțelegeau foarte bine.
Există și momente în care chiar uită chipuri cu care au fost familiarizați toată viața. De asemenea, pot dormi mai mult în timpul zilei, pentru a se trezi mai mult seara sau pot lătra aparent fără niciun motiv.
Uneori, îngrijirea unui câine în vârstă cu demență este similară cu a avea din nou un cățel mic, deoarece acesta poate începe să își facă nevoile în interior, chiar dacă este dresat.
Confruntarea cu demența câinelui
Exercițiile fizice pot juca un rol preventiv vital. Cercetătorii de la Universitatea din Washington au descoperit că șansele de a diagnostica disfuncția cognitivă au fost de peste șase ori mai mari la câinii raportați ca inactivi, comparativ cu cei raportați ca foarte activi.
Annette Fitzpatrick, un coautor al studiului, publicat în jurnalul Scientific Reports și profesor de cercetare la Universitatea din Washington, care are experiență în demență atât la oameni, cât și la câini, a spus că atunci când cineva nu primește stimulare din lumea exterioară, crește și riscul incapacității cuiva de a folosi creierul.
„La oameni, există atât de multe dovezi că menținerea mobilității și exercițiile fizice vor ajuta la întârzierea demenței și poate chiar o inversează puțin în fazele incipiente.”
Anumite medicamente pot ajuta la atenuarea simptomelor demenței câinelui pentru a îmbunătăți calitatea vieții și a facilita îngrijirea lor. De exemplu, medicamentele antiinflamatoare ar putea ajuta la ameliorarea durerii cauzate de artrită, permițând unui câine bătrân să rămână activ mai mult timp și posibil să prevină declinul cognitiv.
„Disfuncția cognitivă canină poate fi un model pentru studiile Alzheimer la om; imagistica creierului câinilor cu demență le-ar permite oamenilor de știință să tragă și mai multe concluzii din datele proiectului.” , a spus echipa de studiu.
Articol de Cristina Zarioiu
