Mai mulți factori de risc sunt legați de migrene, o tulburare neurologică debilitantă și de caracteristicile legate de glucoză, cum ar fi rezistența la insulină, hiperinsulinemia (niveluri ridicate de insulină), hipoglicemia (nivel scăzut de zahăr din sânge) și diabetul de tip 2 (T2D).
S-a descoperit că migrenele și zahărul din sânge apar concomitent în multe studii axate pe cauzele și modelele bolilor în diferite populații. Observarea unei relații între cele două sugerează că sunt influențațe de genetică, mediu sau o combinație a ambelor.
Legătura genetică a celor doua caracteristici a rămas necunoscută și justifică explorarea posibilității de a avea gene și căi cauzale comune. Cercetătorii în genetică de la Queensland University of Technology (QUT), Australia, au confirmat existența unor variante genetice și gene care sunt comune pentru mai multe astfel de caracteristici.
Profesorul Dale Nyholt și Ph.D. Rafiqul Islam de la QUT a efectuat inițial o revizuire a literaturii disponibile despre comorbiditatea migrenei și a caracteristicilor legate de glucoză. Dovezi convingătoare pentru asocierile biologice și influențele genetice comune între migrenă, cefalee și caracteristicile legate de glucoză i-au inspirat să efectueze un studiu de asociere la nivelul genomului în colaborare cu Consorțiul Internațional de Genetică al Cefaleei (IHGC).
Cercetătorii au descoperit că insulina și zahărul din sânge au o legătură genetică semnificativă cu migrenele și durerile de cap. Cu toate acestea, migrenele au arătat o corelație genetică cu glucoza de doar două ore. De asemenea, au descoperit că nivelurile ridicate ale unui hormon numit proinsulină de jeun ar putea ajuta la protejarea împotriva durerilor de cap.
Cercetătorii au obținut astfel informații despre biologia de bază care influențează migrena, durerile de cap și trăsăturile glicemice. Genele și căile responsabile pentru aceste caracteristici identificate în studiu pot servi drept ținte importante pentru investigații funcționale ulterioare. Acest lucru le poate permite cercetătorilor să descopere mecanismele moleculare precise care contribuie la comorbiditatea migrenelor și trăsăturile legate de glucoză.
Cercetătorii recunosc însă că studiul lor are unele limitări. Studiul a fost realizat pe populații de origine europeană și nu este sigur modul în care cercetarea și constatările sale se generalizează la populațiile de origine non-europeană.
Unele probe care se suprapun au fost folosite pentru a compara durerile de cap cu glucoza și durerile de cap cu diabetul de tip 1, iar studiile ulterioare ar trebui să utilizeze mostre care nu se suprapun pentru a confirma constatările relevante.
Există, de asemenea, variante genetice insuficiente pentru unele trăsături glicemice. Rezultatele preliminare sunt însă promițătoare și este nevoie de o colaborare globală pe acest subiect.
Cercetarea genetică asupra acestor caracteristici comorbide poate descoperi noi biomarkeri și ținte terapeutice și poate oferi o înțelegere mai profundă a legăturilor lor biologice. Astfel, este necesar ca profesioniștii din domeniul sănătății să ia în considerare prezența migrenelor în combinație cu trăsăturile legate de glucoză în timpul evaluării și tratamentului pacientului.
Studiul a fost publicat în revista Human Genetics.
Articol de Răzvan Lupu
