Microbiomul intestinal reprezintă o populație complexă de microorganisme care locuiește în tractul gastrointestinal. De-a lungul a mii de ani, microbiomul intestinal uman a evoluat împreună cu gazda sa, stabilind o relație simbiotică care aduce beneficii de ambele părți. Comunicarea bidirecțională dintre creier și microbiotă, prin axa microbiotă-intestin-creier, reglează dezvoltarea creierului, comportamentul și funcțiile neuronale. Însă în cazul unei perturbări a acestei relații pot apărea boli neuropsihiatrice, neurodezvoltare sau neurodegenerative.
La naștere, există o comunitate microbiană foarte mică și instabilă în intestin. În timpul etapei de dezvoltare, speciația microbiotei intestinale depinde de factori genetici și de mediu (de exemplu, medicamente, antibiotice, dietă și boală).
Oamenii de știință au identificat o fereastră critică în viața timpurie, în timpul căreia microbiota intestinală reglează procesul de dezvoltare asociat cu comportamentul și funcția creierului. Cele mai multe dintre studiile preclinice disponibile au examinat impactul reducerii pe termen lung a microbiotei intestinale. Studiile preclinice au arătat că perioada de dinainte de înțărcare este o fereastră sensibilă pentru perturbările microbiotei timpurii, care influențează dezvoltarea creierului și a sistemului imunitar.
În studiile epidemiologice s-a demonstrat că perioada imediat postnatală are o influență semnificativă asupra dezvoltării microbiotei noastre. Astfel, o schimbare a microbiotei postnatale are implicații pe termen lung asupra rezultatelor neurocognitive și asupra sănătății mintale.
Despre studiu
În cadrul unui studiu recent asupra creierului a fost investigat rolul microbiotei intestinale timpurii în determinarea rezultatelor neurodezvoltării. Studiul actual a folosit un model de șoarece pentru a evalua impactul pe termen lung al perturbării microbiene intestinale în timpul ferestrelor critice de dezvoltare.
Acest studiu a tratat atât șoareci masculi, cât și femele cu un cocktail de antibiotice (ABX) sau cu un grup de soluție salină 0,9% (Veh) în timpul uneia dintre cele trei ferestre de dezvoltare, adică postnatale (PN), pre-înțărcare (PreWean) sau post-înțărcare (Înțărcare). Aceste intervale de timp au fost selectate pe baza perioadelor critice de dezvoltare pentru interacțiunile microbiotă-intestin-creier.
Rezultatele studiului
Strategia de reducere microbiană indusă de ABX, în timpul celor trei ferestre critice de dezvoltare, a dezvăluit rolul critic al microbiomului intestinal. Cel mai dramatic efect asupra compoziției microbiene a fost găsit la grupul expus la ABX în perioada de înțărcare. Deoarece animalele Postnatal-ABX și PreWean-ABX au fost hrănite continuu cu lapte matern, a avut loc o recuperare parțială a microbiotei.
Autorii studiului au arătat că și numai o perioadă scurtă de expunere la ABX la începutul vieții afectează în mod semnificativ compoziția și structura microbiomului intestinal în curs de dezvoltare. Depleția microbiană la începutul vieții, în special în perioadele postatale și pre-înțărcare, influențează comportamentul, neurodezvoltarea și funcțiile neuro-imune. În viitor, trebuie efectuate mai multe cercetări pentru a înțelege rezultatele psihopatologice ulterioare ale epuizării microbiene la începutul vieții.
Articol de Cristina Zarioiu
