Potrivit unui studiu publicat recent în revista Nature Communications, adolescenții cu diabet de tip 1 care își controlează în mod strict nivelul zahărului din sânge, ar putea să diminueze efectele dăunătoare ale bolii asupra creierului. Rezultatele sugerează că un control îmbunătățit al glucozei ar putea ameliora de fapt structura și funcționarea creierului la tinerii cu diabet de tip 1.
Cercetătorii de la Școala de Medicină a Universității Stanford și Nemours Children’s Health din Jacksonville au colaborat pentru a conduce acest studiu pilot de demonstrare a conceptului, care este cea mai amănunțită investigație de până acum pe acest subiect.
„Aceste rezultate oferă speranța că leziunile asupra creierului în curs de dezvoltare din cauza diabetului de tip 1 ar putea fi reversibile cu un control riguros al glucozei. Utilizarea unui sistem hibrid automat cu buclă închisă (un sistem de administrare a insulinei conectat la o monitorizare continuă a glucozei), a fost asociată cu concentrații mai bune de glucoză din sânge, ceea ce s-a tradus în studiul nostru în diferențe cuantificabile în structura creierului și cogniție”, a spus Nelly Mauras, autorul principal al lucrării, endocrinolog pediatru la Nemours Children’s Health Jacksonville și profesor de pediatrie la Colegiul de Medicină Mayo Clinic.
Studiul a fost realizat de DirecNet (o rețea de cinci centre de cercetare a diabetului la copii care include aproximativ o bază de date de tip longitudinal despre copii cu și fără diabet pe o perioadă de 8 ani). Studiile de la DirecNet au întărit faptul că nivelurile ridicate de zahăr din sânge sunt responsabile pentru modificările negative ale creierului copiilor și adolescenților cu diabet zaharat, care includ efecte cum ar fi un IQ mai scăzut decât cel normal.
Dr. Mauras și anchetatorii DirecNet au recrutat 42 de adolescenți, cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani, diagnosticați cu diabet zaharat de tip 1 înainte de vârsta de opt ani, care au primit terapie cu insulină. Adolescenții au fost repartizați aleatoriu într-unul dintre cele două grupuri – unul folosind un sistem hibrid de administrare a insulinei cu circuit închis, iar celălalt primind îngrijiri standard pentru diabet. Cercetătorii au efectuat evaluări cognitive și imagistică multimodală a creierului pentru toți participanții, înainte și după perioada de studiu de șase luni.
Participanții care au folosit sistemul de control al glucozei în buclă închisă au arătat o îmbunătățire semnificativ mai mare decât grupul standard de îngrijire, în ceea ce privește valorile cheie care indică dezvoltarea normală a creierului adolescentului; cu alte cuvinte, rezultatele lor au fost mai apropiate de cele ale adolescenților fără diabet. Grupul cu buclă închisă a avut, de asemenea, rezultate cognitive (IQ) și o activitate funcțională a creierului mai mari, în concordanță cu dezvoltarea normală a creierului adolescenților.
„Știm de ceva timp că un control mai bun al nivelului de glucoză din sânge la persoanele cu diabet zaharat de tip 1 poate preveni sau reduce deteriorarea unor sisteme biologice (de exemplu, rinichii, ochii, nervii, vasele de sânge). Noua noastră cercetare se alătură altor studii pentru a evidenția faptul că un control mai bun al nivelului de glucoză din sânge la copiii cu diabet zaharat de tip 1 poate reduce leziunile la nivelul creierului în curs de maturizare și poate duce la îmbunătățiri măsurabile în dezvoltarea și funcționarea creierului”, a spus Allan Reiss, autor al studiului și profesor de radiologie la Stanford.
Diabetul de tip 1 este o boală autoimună, în care sistemul imunitar al organismului distruge din greșeală celulele producătoare de insulină din pancreas. Cauzele sale nu sunt pe deplin înțelese și în prezent nu există niciun tratament. Mii de copii suferă de această afecțiune, care poate provoca uneori probleme grave de sănătate care se dezvoltă rapid sau care apar mai târziu în viață. Acest studiu se bazează pe cercetări anterioare care arată că un control strict al zahărului din sânge duce la rate mai scăzute ale complicațiilor diabetului, cum ar fi orbirea, insuficiența renală ori amputațiile.
