Cercetătorii au descoperit că un tip unic de moleculă de grăsime din creier poate avea efecte antiinflamatorii și joacă un rol crucial în prevenirea bolilor neurologice legate de vârstă. Studiile pe animale demonstrează că nivelurile moleculei scad odată cu vârsta și absența lor ar putea contribui la inflamația creierului asociată cu neurodegenerarea.
Cu câteva decenii în urmă, oamenii de știință au descoperit o nouă clasă de lipide în creierul șobolanului, numite SGDG (3-sulfogalactosil diacilgliceroli). La vremea respectivă, câteva studii au arătat că aceste SGDG păreau să joace un rol în dezvoltarea creierului de șobolan și apoi scad în cantitate pe măsură ce animalele îmbătrânesc.
Până la sfârșitul anilor 1970 însă, cercetătorii nu au mai acordat aceeași atenție acestor lipide. Ele nu au fost niciodată stabilite ca fiind prezente în creierul uman și au rămas doar note de subsol în bazele de date de molecule animale.
„SGDG-urile au fost identificate pentru prima dată în anii 1970, dar au existat puține studii de urmărire”, a explicat autorul principal al noului studiu, Dan Tan. „Aceste lipide au fost în esență uitate și lipseau din bazele de date de lipide. Nimeni nu știa că SGDG-urile se vor schimba sau se vor reglementa în timpul îmbătrânirii, cu atât mai puțin că au bioactivitate și că eventual, pot fi vizate terapeutic.”
Noua cercetare de la Tan și colegii nu și-a propus niciodată să studieze în mod specific SGDG. În schimb, obiectivul inițial a fost de a efectua o investigație amplă a modificărilor lipidelor din creierul șoarecilor pe măsură ce îmbătrânesc.
În efectuarea acestei investigații, cercetătorii au descoperit că SGDG-urile scad progresiv în creierul șoarecilor de-a lungul întregii vieți a animalului. Cercetarea a arătat, de asemenea, că scăderea SGDG legată de vârstă a avut loc în mod specific în sistemul nervos central al animalului.
Următorul pas al cercetării a implicat sintetizarea SGDG-urilor și explorarea rolului lor biologic. În testele de laborator, cercetătorii au descoperit că SGDG posedă proprietăți antiinflamatorii, sugerând că declinul lor legat de vârstă ar putea influența boala neurodegenerativă.
Partea finală a studiului a fost să stabilească dacă SGDG-urile sunt de fapt prezente în creierul uman. Ultima dată când acest lucru a fost investigat, în 1978, SGDG-uri nu au fost depistate. Cu toate acestea, tehnicile analitice au evoluat de atunci și folosind noi tehnologii, studiul a găsit, pentru prima dată, dovezi ale SGDG atât în creierul uman, cât și în cel al primatelor.
„Din cunoștințele noastre, acesta este primul studiu care arată că o clasă de lipide SNC legate de îmbătrânire exercită efecte antiinflamatorii”, au concluzionat cercetătorii în studiu. „Descoperirile noastre sugerează că pierderea progresivă a SGDG odată cu vârsta contribuie la neuroinflamația creierului îmbătrânit, ducând în cele din urmă la modificări patologice asociate cu îmbătrânirea”.
Alan Saghatelian, autor corespondent al studiului, se concentrează în special asupra lipidelor. El crede că lipidele sunt un domeniu profund substudiat în cercetarea îmbătrânirii și, deși cu siguranță va trebui depusă mai multă muncă pentru a stabili implicațiile scăderii SGDG la oameni, aceste constatări sunt dovezi bune molecule de grăsime merită investigate.
„Aceste SGDG joacă în mod clar un rol important în îmbătrânire, iar această descoperire deschide posibilitatea că există și alte căi critice de îmbătrânire pe care le-am lipsit”, spune Saghatelian. „Acesta este un caz destul de clar de ceva care ar trebui să fie investigat mai mult în viitor.”
Articol de Izabela Constantin
