Un nou studiu împarte obezitatea în două subtipuri distincte, fiecare cu propriile efecte asupra funcționării corpului nostru. Această descoperire ar putea duce atât la o abordare mai nuanțată a diagnosticării afecțiunilor de sănătate asociate cu greutatea, cât și la identificarea unor modalități mai personalizate de a le trata.
În prezent, obezitatea este diagnosticată prin măsurarea indicelui de masă corporală (IMC), dar echipa din spatele noului studiu spune că abordarea este prea simplistă și poate induce în eroare pentru că ignoră variaţiile biologice individuale.
Unul dintre tipurile de obezitate nou identificate este caracterizat printr-o grăsime mai mare, iar celălalt tip atât prin grăsime, cât și prin masă musculară mai mare. Spre surprinderea lor, cercetătorii au descoperit că al doilea tip este asociat cu o inflamație crescută, și prin urmare, cu un risc de cancer și alte boli.
„Folosind o abordare bazată exclusiv pe date, vedem pentru prima dată că există cel puțin două subtipuri metabolice diferite de obezitate, fiecare cu propriile caracteristici fiziologice și moleculare care influențează sănătatea”, a spus J. Andrew Pospisilik, cercetător în epigenetică care studiază bolile metabolice la Institutul Van Andel din Michigan.
„Transpunerea acestor constatări într-un test utilizabil clinic ar putea ajuta medicii să ofere îngrijiri mai precise pacienților”.
Oamenii de știință au folosit date de la 153 de perechi de gemeni, colectate din proiectul de cercetare TwinsUK, ajungând la patru subtipuri metabolice care influențează masa corporală: două predispuse la slăbire și două predispuse la obezitate.
Aceste rezultate au fost apoi verificate pe șoareci în laborator, folosind modele care au fost identici genetic, au crescut în același mediu și au mâncat aceeași cantitate de hrană.
Verificările sugerează că se întâmplă altceva dincolo de această dietă, acest mediu și această moștenire. O explicație probabilă implică markeri epigenetici – modificări necodificatoare aduse moleculelor de ADN care schimbă modul în care sunt citite genele. Epigenetica este motivul pentru care gemenii cu același cod ADN nu sunt întotdeauna identici.
„Descoperirile noastre din laborator aproape că au copiat datele despre gemenii umani. Am văzut din nou două subtipuri distincte de obezitate, dintre care unul părea a fi declanșabil epigenetic și era marcat de o grăsime mai mare, masă musculară mai mare, semnale inflamatorii ridicate, niveluri ridicate de insulină și o semnătură epigenetică puternică”,a spus Pospisilik.
Din ceea ce cercetătorii pot spune până acum, al doilea tip de obezitate – cel legat de inflamație – pare să fie declanșat întâmplător. Asta înseamnă că aceste descoperiri ar putea fi utile și în studiul a ceea ce este cunoscut sub numele de variația fenotipică inexplicabilă (UPV), ideea că alți factori dincolo de genetică și mediul nostru ne fac ceea ce suntem.
„Descoperirile de astăzi subliniază puterea de a recunoaște aceste diferențe subtile între oameni pentru a ne ghida înspre modalități mai precise de a trata boala”, a spus Pospisilik.
Dacă două (sau mai multe) tipuri de obezitate pot fi confirmate în studiile viitoare de validare umană, atunci rezultă că diferite tratamente pentru obezitate – modificări ale dietei, de exemplu, sau intervenții chirurgicale pentru slăbire – ar putea avea efecte diferite în funcție de tipul de obezitate. Acum, cercetătorii doresc să studieze cele două tipuri de obezitate pe care le-au identificat mai în detaliu – ceea ce, în continuare, ar putea conduce la linii directoare pe care medicii le pot folosi pentru a le diagnostica diferit.
„Aproape două miliarde de oameni din întreaga lume sunt considerați supraponderali și există mai mult de 600 de milioane de oameni cu obezitate, dar nu avem un cadru pentru clasificarea indivizilor în funcție de cauzele și factorii care influențează apariția bolii”, a spus Pospisilik.
Cercetarea a fost publicată în Nature Metabolism.
Articol de Cristina Zarioiu
